Copac major

Un copac vorbitor e un profesor major!

Am văzut copacul cu coroană falnică în amfiteatrul Colegiului Naţional Pedagogic Spiru Haret de la Buzău, urcat pe scenă şi înconjurat de aplauzele asistenţei ca de un frunziş tânăr, care revenise înaintea iernii din călătoriile vieţii pentru a sărbători o nouă carte a profesorului.

Şi profesorul Aurel Anghel de la înălţimea celor 80 de ani, cu lacrimile mustind în priviri, îi primea pe toţi între crengile sale încă puternice, aşezându-i pe fiecare la locurile lor în băncile din inima sa mare, să le predea o lecţie despre cum trebuie să călătoreşti în lume cu ochii deschişi, dar să nu uiţi niciodată că pe pământ, raiul e acolo unde te naşti şi iubeşti prima oară.

Şi pentru ca să-i uimească încă odată, profesorul a trimis o elevă la bibliotecă unde adăsta pe un raft, pregătită dinainte, o vioară şi s-a avântat pe strunele ei cu arcuşul în înalt, sfidând la modul tezaur o privighetoare scăpată direct dintr-o colivie de aur.

Un eveniment viu cu totul şi cu totul reuşit la care au ţinut să participe o seamă de scriitori importanţi. Mi-e teamă să le scriu numele, şirul ar fi prea lung şi s-ar stârni din senin invidiile…

La festin s-a servit vin alb divin şi zeiesc cu rubine. Şi printre multe cele gustări, pui Shanghai(!)… de peste mări şi ţări. Firesc doar se lansase cartea Chinezul de lângă mine.

Mulţumim domnule profesor, mulţi ani şi multe cărţi!