marți, 6 august 2019

Spălatul pe mâini unde s-a răsturnat căruţa cu câini...


Animalele au un simţ preţios al lor, mai dezvoltat decât îl are poliţistul sau un procuror. Câinele descoperă criminalul sau hoţul după miros, azi nu poimâine. A auzit cineva în tristul Caracal să latre căţeaua şi să ia urma lupului singuratic?... De-aia totul ni se pare cârpeală cu aţă albă. Cine acoperă adevărul, cine vrea să nu se vadă reţeaua? Va da cineva socoteală că a putrezit mărul?...

În imagine e câinele casei, Mario, adulmecând o carte scrisă de mine în urmă cu câţiva ani. Personajele Jurnalului din anul Apocalipsei, sunt din clasa politică recentă cu angoasele ei, dar după cum spune privirea criticului Mario, chiar dacă ar fi trecut peste ea era neoliticului şi-ar fi rămas numai oasele, tot nu dispare mirosul de şobolani…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu