Îmi scoate facebook-ul azi la AMINTIRI o notificare
relevantă asupra modului cum în fiecare an plutind într-o parapantă, aștept (ninge,
plouă) cu nerăbdare în piept, să-mi apară o carte nouă, cu numele meu înscris pe
copertă, cum m-am angajat personal într-un plan editorial secret, încă activ.
Verificați, informația e certă!
De parcă momentul concret s-ar întâmpla într-o gară și
eu, fire de poet rară, aștept emotiv să coboare din tren venită de departe, o blondă,
elegantă, ispititoare, din tinerețea mea vagabondă(era să zic revoluționar de
albastră, dar sunt un modest exemplar din tagma noastră!..). Ce vis, ce vis cu
final deschis!
Postez textul apărut inițial în 23 mai 2019, în
contextul în care vârsta mea de-acum a trecut demult barierele primelor 70 de
cantoane de-atunci. Ioane, unde te arunci? Între timp mai trecură șapte
revelioane peste literatură, și, ca să nu ai sechele re-postează cu ghilimele...
*
„Mă uit spre editura Detectiv literar de câteva zile,
nerăbdător să văd când iese fumul alb pentru noua mea carte, Al cincilea
anotimp… Şi parcă-l aud pe șugubățul şi subtilul Firiță Carp, directorul
editurii și prieten al meu:
_Stai aproape, episcoape!...Vine cu papamobilul!"
Și a venit papa și nu mi-a tras țeapa. A împărțit darurile...
*
Azi 23 mai 2026 mă uit să iasă fum alb de la Hoffman. Fotografii
mișcate. Reverențe lirice. Poezia arde mai greu. Domnul Andy Barcan, directorul
editurii, mi-a publicat pe rând trei volume de proză în trei ani succesivi,
cunoscând gușterii de Merișani ca lighioane, doar din lecturi.
N-am fost împreună mușterii într-un han! Recunosc, cu
Firiță Carp am mai fost, împărțind nopții paharele, nicicum fără rost vreo
hangiță!...
Știu și că poezia, nu e ca proza, are doza ei de
mister și hotarele nesigure. Iar cadastrarea se face doar în cer. Să dăm drumul
fumului să urce! Da, să fie alb! Mulțumesc frumos de înțelegere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu