Locul unde
ar fi trebuit să fie
postată pe blog
o fotografie,
“nud
în zăpadă
dând la lopată”,
pe o stradă
înfundată
căutându-și norocul,
e gol.
Gardienii
internetului
la fel ca în viață
milițienii,
în trei secunde,
în timp record
au expulzat-o...
Unde?...
Aud că de la
polul nord
mai spre sud.
Personajul
nu era cum s-ar crede
o ispită frumoasă
în siajul
iernii
bănățeancă
de pe Valea Cernii
și nici
moldoveancă
de la Huși.
Era venită pe tic toc
direct
de la ruși,
în scopul
de a ne obișnui
pe căi diplomatice
cu anomaliile
climatice...
Iarna păcătoasă
ar putea deveni
în curând la noi
vară pe veresie
de când
pacea deja era
intrată
în război...
În Bucureștiul
încins,
opțiuni democratice
de ieșit
în stradă
la împins
zăpadă,
anul ăsta
n-au prea fost.
Ce să facă omul
dacă n-a nins
și nici măcar
rost nu mai e,
să apară
din senin
în focul privirii lui,
chipul
vreunui ideal
feminin.
Nimic nu mai e
ca înainte,
și, la Crucea de piatră
doar nisipul
mai e
fierbinte...
Felinarul roșu
s-a stins.
NOTĂ
Acest text venit dinspre Amintirile de pe facebook, inițial a fost scris și postat cu ani în urmă pe blogul meu, Pasărea ceții, sub formă de proză, însoțit de o fotografie reprezentând o femeie în stare nudă, dând la zăpadă undeva pe o stradă, probabil ca formă de protest...
Pedepsit că mi-am luat libertatea să folosesc nuditatea, fotografia a fost ștearsă de gardienii internetului și site-ul a fost retrogradat într-un clasament al traficului, pierzându-și cititorii.
În timpul semifinalei de azi de la Australian Open, dintre Alcazar și Zverev(aproape șase ore de confruntare gigantică), m-am jucat aranjând textul sub formă de vers. Sper că în această stare printre versuri se va putea întrevedea mai ușor și fotografia, chiar dacă n-o mai postez acum, recâștigându-mi în felul ăsta cititorii... Visez!
