miercuri, 23 martie 2011

Între blogosferă şi deşertul roşu

Paşii mă poartă în blogosferă, ca-ntr-un deşert fără limite. Călătorul din mine nu a simtit niciodată căldura soarelui măcinând tălpile încălţărilor, dar cu siguranţă am simţit din plin nisipul din ochi, în faţa calculatorului.
E o lume nouă. Când îţi faci o casă nu e nevoie să defrişezi în jur pădurea, să dărâmi mahalaua de la marginea oraşului, să seci o apă care inundă, sau să muţi un munte din cerul lui. N-ai nevoie de aprobări pe proiect, tu esti singurul arhitect. Cât vezi cu ochii, numai nisipul roşu, şi-o adiere de vânt ca o chemare a spaţiului. Stai într-o margine şi construieşti pe măsură  
Cuvinte, imagini, muzică, sunt singurele materiale cu care lucrezi.
Ai libertatea deplină să le combini după sufletul tău. Şi de-aici, călărind, întrebările, seminţele gândului. Pentru cine înalţi edificiul? cu cine-l împarţi? şi pe ce cine inviţi la festin?
Când semeni în grădină seminţele, ai grijă la direcţia vântului!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase