vineri, 18 martie 2011

Măştile japonezilor

Totdeauna în concepţia şi credinţa mea japonezul a locuit ca un supraom. Imobilitatea, expresia invariabilă a feţei într-o diversitate de ipostaze,  mă copleşeşte prin distanţa pe care o impune faţă de terestru. Ceva supranatural de zeitate retrasă, înzestrată cu posibilităţi fizice şi spirituale de neatins, iradiază de sub mască.
Poate  la capătul acela de lume dinspre soare răsare s-a pregătit de milenii să întâmpine neclintit forţele necunoscute ale universului şi să potolească zbaterea înfricoşată de animal hăituit, ascuns în miezul pământului.
Impresionant, după ce au fost doborâţi, cum se ridică pe rând, îngenunchind propriile lacrimi şi-şi pun la loc măştile.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase