vineri, 18 octombrie 2013

Greșeli. Amestecate




           Un galben auriu superb a luat foc în dimineaţa asta în copacul din dreptul ferestrei mele. Sǎ fie praf aurifer adus de vânt din galeriile de la Roșia? Praf steler din norul Cǎii Lactee, sau pictorul și-a înmuiat penelul azi noapte în limpezimea rǎsǎritului japonez, înainte ca soarele sǎ se întristeze privind în cǎlǎtoria lui cosmicǎ la greșelile oamenilor?

            Am intrat pe Facebook. Dintr-o fotogrifie și de dincolo de marginile ei vorbea școlarul Alexandru, îl știţi, nepotul meu, scǎpat din vedere o clipǎ de  Dumnezeu, cel cu elementele de autism care și-a pierdut la trei ani, într-o operaţie, cuvintele. Acum încearcǎ Ei Amândoi sǎ repare greșeala. Sǎ-i lǎsǎm sǎ lucreze.

*

            Ieri am fost la o lansare de carte și asta nu a fost o greșealǎ. Sirius a poposit la Pitești. Sǎ precizez Nicolae Sirius, un român, scriitor australian, trǎitor în Japonia. Depǎșiţi strǎlucirea stelei și admiteţi cǎ știu; numele, i-a lǎsat omului pe chip ca o umbrǎ a luminii, modestia. Vǎ încredinţez, stând alǎturi de el câteva ore, am putut s-o constat. Încǎ nu i-am citit cartea. Întoarsǎ pe toate pǎrţile de poetul Mircea Bârsilǎ la prezentare și de prietenul meu poetul Aurel Sibiceanu, am îţeles cǎ e o carte interesantǎ. Nu așteptam o carte genialǎ, chiar dacǎ uneori geniul se poate naște din nimic. De altfel nici scriitorul nu și-a propus cred asta.

            În ce mǎ privește, vǎ pot asigura cǎ „Amintirile unui însingurat” va fi urmǎtoarea carte pe care am s-o citesc. Mǎ fascineazǎ spiritul japonez și am beneficiat în conversaţii de reflexiile autorului, vis a vis de cultura și filozofia lor specialǎ asupra muncii. De ce ei reușesc și noi nu? Am asistat întâmplǎtor și la lansarea cǎrţii la Muzeul literaturii Române de la București. Am mai aflat și acolo câte ceva. Fin observator, din interiorul familiei lui japoneze a putut constata cǎ nu individualitǎţile, personalitǎţile providenţiale, sunt calea. Comunitatea și respectul faţǎ de ea însǎși este marea forţǎ a reușitei. Ideile emise împreunǎ în grup, de ingineri și sǎ zicem lucrǎtori, de oameni simpli și oameni sofisticaţi, de bogaţi și sǎraci, odatǎ emise sunt însușite și puse în practicǎ cu multǎ rigoare de toţi. Fǎrǎ sǎ te baţi cu pumnul în piept cǎ ideea a fost a ta, cǎ poate meriţi mai mult. Conform tradiţiei, ideea e a grupului, a intreprinderii în care lucrezi fie cât de micǎ și neînsemnatǎ, ea, cântǎ în orchestra Japoniei. Și mai e ceva, într-o familie dacǎ tu copil ţi-ai aflat pǎrinţii muzicieni, sau cofetari, sau constructori de automobile, cioplitori in lemn, e firesc sǎ îmbrǎţișezi aceeași meserie și sǎ lucrezi în același atelier, sau șantier, sǎ cânţi în aceeași formaţie unde au ucenicit pǎrinţii și pǎrinţii pǎrinţilor de sute de ani. Aţi schimba serviciul în Japonia, înseamnǎ aţi trǎda firma care ţi-a plǎtit pânǎ atunci salariul, e considerat mai mult decât o infracţiune, e o rușine.

*

            L-am ascultat asearǎ pe Florin Colceag “antrenorul de genii”(un altfel de antrenor nu ca Piţurcǎ), rǎtǎcit la o televiziune. Televiziunile de obicei scot în faţǎ doar oameni de mâna treia. Venea de la o întâlnire cu vicontele Etienne Davignon, șeful Grupului Bilderberg, aflat la București și l-am ascultat vorbind. Un eveniment adevǎrat. Unde sunt ţinuţi ascunși acești oameni și în locul lor defileazǎ pe micul ecran alde Daniela Crudu, Ioan Ghișe, Gigi Becali cǎruia îi merge numele și din pușcǎrie, Miticǎ Dragomis sau alte cohorte de plagiatori dandaniști sau pontiști?

            Optimismul lui m-a surprins analizând cu simplitate de unde venim și încotro mergem și ne-a spus cǎ ar exista un program de ţarǎ la care se lucreazǎ din altǎ parte. Dar în același timp m-a pus pe gânduri cu o întrebare dezarmantǎ; dacǎ în general în lume la ţarǎ unde se pastreazǎ tradiţia, aproape toate ţǎrile au în respect înţelepţi, la noi de ce se vorbește mai mult de  prostul satului?

*

            Daniel Barbu semǎnǎtorul de vânt a cules furtunǎ. Dar în sinea ei furtuna e o mare greșealǎ a naturii și nu mǎ bucur.

Un comentariu:

  1. Maria Nicorescu un privilegiu.......sa asisti de doua ori la lansarea ......amintirilor!!!!
    acum 39 minute · Îmi place

    RăspundețiȘtergere

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase