sâmbătă, 27 iunie 2015

Albaștrii la Rușii de Vede



 Fotografii: Cristina Florescu
Roșiorenii sunt oameni deschiși de cȃmpie. Cȃnd s-au așezat din bejenie, urmașii Ȋmpãratului Roșu din ȋmpãrãția valahilor de la sud de Dunãre, s-au uitat la soare cum ȋncãlzește, au pipãit ȋntre degete solul din nisipuri fine, s-au ȋncredințat cã apa vȃnãtã a rȃului Vedea nu seacã (Cervenul lor de baștinã așezat pe o stȃncã fusese cucerit ȋn 1338 prin incendiere de cãtre turci), și constatȃnd cã locul era bun au ȋntemeiat Rușii de Vede pe temelia unui vechi castru roman.

Azi Roșiorii, dacã-l privești din locul acela, este un fel de centru al unui univers mai mic. Altfel cum sã apreciezi cã te afli la 100 de km de București, 100 km de Tȃrgoviște, 100 de km de Pitești și 100 de km de Craiova! La rȃndul lor centre care au ȋnsemnat sau ȋnseamnã ceva ȋn istoria și ȋn cultura noastrã spiritualã.

Venind dinspre București și Pitești concomitent, ȋn miez de zi, ne-am reunit o parte din “Albaștrii”, invitați de oameni aleși, la micuțul Centru Cultural al orașului, unde funcționeazã o Societate Culturalã intitulatã vizionar Mileniul 3.(Va fi religios, sau nu va fi nimic? Se ȋntreba malițios Andre Malraux care nu avusese prilejul sã calce, greșeala lui, prin Roșiorii de Vede. N-ar mai fi fost dubitativ!

Ȋn frumoasa salã ce gãzduia o expoziție a sculptorului ȋn piatrã de rȃu, mai veche cunoștințã a noastrã, artistul Costel Pãun, am citit poezie și prozã, și noi și scriitorii roșioreni. S-au schimbat impresii, s-au depãnat amintiri. Ploaia și chitara unui tȃnãr talentat au prelungit evenimentul terminat așa cum stã bine unei astfel de ȋntȃmplãri cu o agapã. Pãcat cã a venit prea repede ȋntunericul și mai erau de parcurs ȋnapoi, 100 de km!

Rãmȃnem ȋn suflet cu lumina plãcutã a acestei zile!            

Mulțumim de ȋntȃmplare domnule doctor Dinu, domnule Constantin T. Ciubotaru și prietenelor noastre Florina Isache și Flori Neaga. Și n-ar trebui s-o uitãm pe Monica, maestrul de ceremonii.



4 comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. intotdeauna cu drag, dar numai dupa ce ne revansam

      Ștergere
  2. Va rog sa-mi dati acceptul de a prelua articolul de mai sus, impreuna cu fotografiile 2,3, si care sa se incheie cu "
    Rãmȃnem ȋn suflet cu lumina plãcutã a acestei zile!", sub semnatura dumneavoastra.
    Cu multumiri,
    Gabriel Argeseanu

    RăspundețiȘtergere

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase