sâmbătă, 27 iunie 2015

Albaștrii la Rușii de Vede



 Fotografii: Cristina Florescu

Roşiorenii sunt oameni de câmpie, deschiși.
Când s-au așezat din bejenie, urmașii Împăratului Roșu sosiţi de la sud de Dunăre din Împărăția valahilor, întâi s-au uitat la soare cum încălzește, au pipăit între degete solul din nisipuri fine, s-au încredințat că apa vânătă a râului Vedea nu seacă (Cervenul lor de baștină așezat pe o stâncă fusese cucerit în 1338 prin incendiere de către turci, dar mai ales pentru că nu au avut suficientă apă să stingă focul). Constatând că locul era bun au întemeiat Rușii de Vede pe temelia unui vechi castru roman.
Astăzi Roșiorii de Vede, dacă-l privești fix din locul acela, este un fel de centru al unui univers mai mic. Altfel cum să apreciezi că te afli la 100 de km de București, 100 km de Târgoviște, 100 de km de Pitești și 100 de km de Craiova! La rândul lor centre care au însemnat sau înseamnă ceva în istoria și în cultura noastră spirituală.
Venind dinspre București și Pitești concomitent în miez de zi, ne-am reunit o parte din “Albaștrii”, invitați de oameni aleși la micuțul Centru Cultural al orașului, unde funcționează o Societate Culturală intitulată vizionar Mileniul 3.(Va fi religios, sau nu va fi nimic?... se întreba malițios Andre Malraux care nu avusese prilejul să calce prin Roșiorii de Vede. N-ar mai fi fost dubitativ!)
În primitoarea sală ce găzduia o expoziție a sculptorului în piatră de râu, mai veche cunoștință a noastră, artistul Costel Păun, am citit poezie și proză împreună cu scriitorii roşioreni. S-au schimbat impresii, s-au depănat amintiri. Ploaia și chitara unui tânăr talentat au prelungit evenimentul terminat așa cum stă bine unei astfel de întâmplări cu o agapă. Păcat că a venit prea repede întunericul și mai erau de parcurs înapoi 100 de km!
Rămânem în suflet cu lumina plăcută a acestei zile!
Mulțumim de întâmplare domnule doctor Dinu, domnule Constantin T. Ciubotaru și prietenelor noastre poetele Florina Isache și Flori Neaga. Și n-ar trebui s-o uităm pe Monica de la Radio-Roşiori, maestrul de ceremonii.




4 comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. intotdeauna cu drag, dar numai dupa ce ne revansam

      Ștergere
  2. Va rog sa-mi dati acceptul de a prelua articolul de mai sus, impreuna cu fotografiile 2,3, si care sa se incheie cu "
    Rãmȃnem ȋn suflet cu lumina plãcutã a acestei zile!", sub semnatura dumneavoastra.
    Cu multumiri,
    Gabriel Argeseanu

    RăspundețiȘtergere

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase