marți, 30 iunie 2015

Schelete de uriași



Nimeni nu spune pietrei ȋncotro curg apele și nici piatra nu stã sã se ȋntrebe, mutã. Se așeazã ȋn sinea ei, rãbdãtoare, despletind undele și suficient de rotunjitã ȋn secundele urmãtoare se rostogolește la vale, crezȃnd cã e plutã.

Nimeni nu spune bobului de grȃu cum se așeazã ȋn volutã lumina ȋn spicul ȋnalt pȃn’ la brȃu și cȃnd bobul e suficient de copt, ȋntins ȋntre douã pietre, nu se ȋntreabã dinadins de ce fãina e albã ca zãpada cȃnd se cerne...

Atȃt de scurtã și neȋnsemnatã viața omului ȋn cavalcada de tainã a lumii eterne, ȋncȃt, nici uriașii nu-și mai ȋncap ȋn hainã și nu ne mai lumineazã legendele…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase