luni, 6 mai 2019

Destrǎmare de umbrǎ



     (Din volumul Glonţ de argint)


jivinǎ scuturându-se
de ploaie,
cerul se dumirește
spre zi.

mǎrșǎluim descumpǎniţi
la capǎtul nopţii,
sau morţii,
mai știi?…

cu raniţa-n spate,
burdușitǎ de gloanţe
și fotografii de familie,
traversǎm arșiţa.

(neguţǎtorului de jǎratec
i-au potcovit
calul alb, cu
potcoave de-argint…)

sǎ recunoaștem urma,
ne-amǎgim
risipind gloanţele
în ţǎrânǎ.

la capătul zilei,
pustii,
ne tivim umbra
murind de vii.

Notă: Nu-i aşa că înainte de 89, când e datată poezia, puteam fi plasat printre optimiştii de serviciu?... Aveau dreptate bieţii securişti!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu