sâmbătă, 18 mai 2019

În răscruce de vânturi




Tablete în alb şi negru


Mă aflu într-o complicată eroare, ca și cum aș vrea sǎ ridic un zmeu ca sǎ pot recepţiona sau emite un mesaj, dar nu știu sǎ strunesc curenţii de aer pentru că vântul s-a pornit brusc din toate direcţiile. Acul busolei, cel care ar fi trebuit să-mi indice dreapta cale, parcă a înnebunit sub cadran, rotindu-se bezmetic precum elicea unui elicopter.

Mișcarea elicei îmi încolăcise braţul deasupra capului într-un nod marinăresc, una cu sfoara zmeului. Parcă aș fi fost parașutat la un Dineu cu proști, – am văzut spectacolul la Naţional cu Mălăele în rol principal – actorul ţinea neapărat să-și pună cu picioarele pălăria pe cap...

La fel și zmeul meu, parașută mută – în loc să se înalţe în câmp deschis, să recepteze mesajele cifrate din Paradis, – a confundat raiul cu iadul şi s-a dat de pământ pe o pală întoarsă de vânt, amintindu-şi că talpa iadului i-a promis nestemate.

Nu te supăra frate, da şi răsadul de roşii în propria lui rădăcină, mai întâi se tăvăleşte în noroi şi abia mai apoi se închină ieşind în lumină!…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu