Papa şi papina

„Să construiţi o patrie mai dreaptă şi mai fraternă!” Ne-a îndemnat Papa Francisc într-o viziune modernă, frământând şi dospind într-un aluat omogen, în jurul lui, inimile românilor într-o inimă mare, cât pâinea cea spre fiinţă, rumenită pe vatra strămoşească, în Grădina Maicii Domnului. După trei zile  pline de har în care ploaia s-a oprit miraculos în marginea evenimentelor, ca să lase locul soarelui şi curcubeului să strălucească pe cer, papa Francisc şi-a luat la revedere mulţumit, binecuvântând de pe scara avionului.

O singură fiinţă mai poate unii inimile românilor într-o consonanţă unică şi de netăgăduit. Doar zâmbetele ei pot aduce în sufletele noastre explozii de bucurie în marginea unui titlu de glorie. Sper ca nimeni să nu considere că am făcut o impietate, alăturând lângă întâmplarea Papei, o mică istorie posibilă a Halepinei la Roland Garros. Să fie Săptămâna luminată care urmează, încoronarea Papinei? Ce mult mi-aş dori!