marți, 8 februarie 2011

Dosarul Albastrii. Schite de final

Există microfilm. Iarăşi am urcat scările CNSAS-ului. O doamnă amabilă de la Direcţia de comunicare mi-a dat această veste şi m-a programat pentru luni şapte februarie. Oare găsesc ceva în plus? Măcar paginile lipsă din dosar. Să am răbdare, nu mai e mult..

*

E deja luni. M-am înscris în registru la intrare şi aştept în faţa unui Canon Microfilm Scanner 800 să mi se aducă microfilmul. In sala de lectură e un aflux mult mai mare ca de obicei. 30-40 persoane din care majoritatea în vârstă. Sunt şi câţiva cercetători acreditaţi, tineri.
Cu mine o dată a intrat o faţă bisericească, un zdrahon de doi metrii vânjos  a cărui barbă falnică nu putea ascunde pomeţii obrajilor rumeni ce plesneau de trai sănătos, binecuvântat de dumnezeu. A fost condus cu politeţe şi i s-a pus un scaun mai solid lângă fratele lui Antonie Plămădeală mitropolitul ortodox al Ardealului decedat în 2005, un domn fără haină monahală aşezat în faţa  vrafului de dosare de la prima oră. Au schimbat doar câteva vorbe interesându-se unde avea parohia prelatul nostru, undeva în Ardeal, nu am înţeles prea bine, după care cu pixul în mână şi-a continuat cercetarea, captivantă desigur cunoscusem starea.
Marele preot la propriu şi-a mai fluturat un timp sutana în picioare, cu vocea limpede slobozindu-se peste capetele cufundate în ape tulburi. Fiecare cu viaţa şi dosarul lui. Nu prea-l ascultau potenţialii enoriaşi. L-am pierdut şi eu. Venise cel care mă pre-luase de la bun început, cu o cutiuţă neagră în mână. Am reusit să citesc după ce a deschis-o: Ag FI 563. Se înegrise acea parte albastră a vieţii mele.
In timp ce scotea rola din cutie, o idee mai lată decât o rolă de magnetofon, pe care era înfăşurat micrifilmul mi-a spus ceva care m-a izbit neplăcut, cu o voce mărunţită pe care iniţial mi s-a părut că n-o înţeleg prea bine.
- Stiti, am mai derulat-o odata si nu am găsit dosarul dumneavoastră. Să mai încercăm poate nu m-am uitat bine.
De unde iniţial, aşezat pe scaun, cu puţine minute în urmă, mă gândeam admirând cumva  cât de bine se organizase fosta securitata şi profesionalismul cu care aceştia au avut grijă de documente, fie ele şi fabricate am constatat uitându-mă pe ecran calitatea îndoielnică a imaginilor. Dacă mai pun la socoteală derularea foarte rapidă pe care o imprima cel care voia să mă convingă de buna lui intenţie, mărturisesc în câteva zeci de secunde am fost cuprins de dubiu. Incercam să găsesc un unghi favorabil privind la ecran, dar era imposibil să mă descurc.
- In fond, căutati numele dosarului, un număr, după ce vă uitaţi?... Dosarul se numeste “Albaştrii” şi ca titular e trecut Radu Nicolae.
- Eu caut o cotă a deţinătorului, SRI judeţ Argeş, cota 85085. Nu are legătură  cu cota CNSAS sau numărul dosarului. In mod normal microfilmele sunt aşezate în ordine, dar în această rolă nu se întâmplă aşa, poate nu e microfilmat dosarul dumneavoastră
- Dar în banca de date există!... Cel puţin aşa mi s-a spus vinerea trecută. Si în plus este scris şi pe dosar am citit cu ochii mei: „Se microfilmează!” S-a terminat derularea.
- Am să aduc şi rola cealaltă, 562.
Nu-mi convine. Deja fabric la rândul meu scenarii. Am rămas după nefericitele mele experienţe cu neîncrederea şi scenarita în sânge. Cu Măria Sa Dacă.
Dacă l-au  şters atunci?(microfilmul) de ce au scăpat filele scrise? Multe. 190. E drept că s-au mai şi pierdut.
Dacă l-au şters acum? sau pur şi simplu cineva i-a sugerat funcţionarului CNSAS să facă într-un fel să nu ajungă  microfilmul la mine. Exclus, e prea mare riscul!
Ar trebuie să constat o oarecare agitaţie în jurul meu; a venit şi cea care mi-a oferit vineri informaţia şi m-a programat pentru azi, a venit şi supraveghetorul, cel care mă cunoştea bine, ştia că doresc să scot o carte pornind de la dosar, m-a sfătuit să mai las o cerere să poată solicita SRI Argeş precizările necesare...
Nici în a doua rolă nu am gasit nimic.
- Sincer îmi pare rău! N-am întâlnit până acum situaţia

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase