luni, 21 februarie 2011

Disertaţie despre lipsa de trafic pe blog.

Pasărea ceţii abia de-şi mai urneşte zbaterea aripilor bolnave. Doborât de nisipul pustiului, aerul încercuit s-a scurs de pe arbori, de pe stâlpii de telegraf şi acoperişurile zgârie norilor. Tot mai rar în nisipul blogosferei urmele călătorilor rătăciţi pe blogul meu.
Vina o port după mine, precum o cometă îşi poarta în coadă rămăşiţele meteoriţilor, direct către gaura neagră pregătită să înghită, sori şi planete, existenţe şi vise, devălmăşite în rigoarea obligatorie a traiectoriilor şi normelor prestabilite.
Prietenul meu Virgil râde tot timpul, sub mustaţa-i cărămizie, de cheltuiala inutilă pe net. Valoare adevărului stă intr-o carte nu în risipă, sunt cuvintele către care în numele trădării, am slujit.
Poate că optimul lucrurilor, lângă imagine, are şi o stare de mijloc. Poate că Pasărea ceţii va avea prilejul să renască din cenuşă curând…

3 comentarii:

  1. Ce zici de mine ca am investit bani si timp destul de mult in blog si nu sar de nivelul de 100 si ceva de unici pe zi? Tine foarte mult si de promovare. Cu puin curaj Pasacrea cetii poate zbura fericita :D

    RăspundețiȘtergere
  2. Era doar o lamentare Manuel. Am vrut sa dau curaj Pasarii mele dezamagite, transmitandu-i ca in curand nu va mai fi lasata in parasire...
    Iti multumesc pentru statornicie si;
    ganduri bune, sa ajungi unde ti-ai propus!

    RăspundețiȘtergere

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase