vineri, 4 februarie 2011

Un pa. Dosarul Albastrii

Azi am finalizat prima versiune a Albaştrilor. E ca si cum m-aş fi curăţat de straturile de zgură, ajungând în miezul memoriei.
Excursul n-a fost simplu ţinând seamă că viaţa mea în raport cu dosarul propus a fost încercuită de scenarişti.
Filele dosarului, cele o sută nouăzeci s-au dovedit nişte frunze  devălmăşite de clorofilă
Presate între coperţi de carton şi expuse într-o vitrină, sub umbra zidului  au strâmbat în consecinţă trunchiurile firave. Nimeni dintre noi n-a ajuns cu crengile la cer.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase