luni, 28 februarie 2011

Martisor

În cartea în care scriu eu,
ninge tot timpul.
Caligrafiez cu acribie
literele albe.
Zăpada iese din pagini,
abia de mai disting
marginile.

Continui să scriu
ca şi cum mi-aş tivi sufletul.
Dar în noaptea asta
s-a întâmplat un miracol.
Literele mele  s-au transfornat
în aldine
firul alb împletindu-se
cu un fir de matase roşu.

Şi ca să se întregească minunea
pe covor au răsărit ghiocei.

Un comentariu: