vineri, 11 mai 2012

Dinastia Mang


Ming este numele unei dinastii chineze instalată prin 1368 care a concentrat puterea autocraţiei feudale în imperiul chinez, sacrificând la propriu pe toţi demnitarii cu minţi luminate şi pe hoţi, înăbuşind orice încercare de revoltă a opoziţiei. Tortura prin jupuire era instrumentul prin care călăii, aplicau  în mentalul colectiv ordinele şi regulile împăratului. Prizonierii, dar şi hoţii în aceeaşi măsură, erau agăţaţi cu capul în jos precum într-o măcelărie animalele sacrificate şi pielea le era smulsă de la glezne în jos până ce se scurgeau, tot mai firave urletele durerii din trupurile vii.
De mirare pentru mine tratamentul egal aplicat disidenţilor şi hoţilor. Probabil că meseria de hoţ, veche ca şi preacurvia,  dăinuiau în firea omului, nu se lăsau stăpânite, putând fi un potenţial pericol pentru vistieria şi orgoliul împăratului. (Pentru  preacurvie, fără legătură cu contextul, de-a lungul civilizaţiilor s-au inventat pietrele aruncate de la distanţă, să nu rişti nu-i aşa, atingerea trupurilor acelora diavoleşti, de înflăcărarea propriilor gânduri.
Dar nu despre Ming va fi vorba în continuare, ci despre Mang.
Nu vreau de loc să forţez nota şi consideraţiile de până acum sunt doar magma latentă din spatele literelor, o forţă originară, un potenţial miraculos, autocuantificat prin reducere teozofică, vă rog să nu deschideţi Dex-ul, nu e nevoie, ascultaţi doar sunetul Ming- Mang, ca un balans, Ming- Mang, ca o limbă de clopot în dans.
Azi, împăratul e gol! Şi e o altă natură, ura nu dă în clocot şi iubirea de ţară n-are măsură.
Noi nu mai avem ţară, nici graniţă! O cărară în baniţă, afară.(…) Suntem diferiţi la culturi, ei cultivau pământul, noi cultivăm cuvântul cu înjurături. Ne-am împărţit sentimentele după voturi şi găleţi cu pişcoturi. Comform înţelegerii lor – puterea la Palatul Victoria, opozitia la televizor şi gloria la nea Mitică la Ligă, el împarte sarmale cu mămăligă. Cine are carte are parte!… ZBANG!
Şi uite că am ajuns şi la Mang, plagiant sinistru, nominalizat în neant de Ponta, pontat pe ştat de ministru de senzaţie, la educaţie. El vrea reformă şi are un pont în platformă, să elimine prin ordin de front jupuirea de piele, tortura prin examen, BAcool şi toate cele.
Amen!
S-a făcut seară. În Palatul Victoriei luminările se sting. Pe Bulevardul Magheru sosesc elevele de la Jean Monnet(scuze!) să mulţumească USleului.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase