joi, 24 mai 2012

HERCULES PONTA LA ZEI. Miturile realitatii.


În desfrâu cu o muritoare, Zeus a avut un fiu, pe Hercules. Ca să-i dea puteri, dincolo de cele omeneşti, a imaginat un plan. I-a turnat Herei, soţia sa, 10 picături de valeriană într-un pocal cu vin Lacrima lui Ovidiu şi a adormit-o. I-a descoperit apoi sânul doldora de laptele vâscos al zeilor şi a adus pruncul să sugă. Hercules, colţos de mic şi înfometat, deh durase ceva timp până când prin mângâieri dibace şi glas mieros, reuşise s-o adoarmă, abia scăpând de poftele stârnite în trupul ei cam stătut;  cum ziceam, Hercules a muşcat ţumburucul de la ţâşnitoare şi Hera tulburată s-a trezit aruncând cu oroare pruncul străin de la sân.
Grosul laptelui a spoit cerul născându-se atunci Caleea Lactee. Un strop rătăcit a căzut pe un câmp mănos şi din el a înflorit Crinul, liberal, albastru şi frumos. Când muritorii de jos s-au uitat mai bine, au văzut un firicel mititel de ştir, o buruiană subestimată, comună, încercând să se caţere şi să se conserve în umbra Crinului şi ăstuia micu i-au zis Daniel. Acu, dreptu-i că Felix, grădinarul Antenelor i-a tot turnat la rădăcină lapte de măgăriţă şi făină de oase, dar tot mic rămase.
Aici se termină legenda, dar povestea abia începe. Crescură cei trei feciori ca fraţii: în pace, bună înţelegere şi sondaje, patru ani în opoziţie cât alţii în zece şi complotiră că ar fi momentul să se împuternicească vârtos şi să-l dea jos de pe cal pe ăla care făcea serviciul, cu DEX-ul în buzunar, dându-se intelectual.
Se înţeleseseră dinainte: Crinul să fie preşedinte (ceva mai târziu), ăla micu cu de-ale gurii pe felie, până rămâne pustiu la ministerul agriculturii şi pentru că Hercules ponta şi la zei (subsese la sânul Herei, deh!), notară într-un registru, el să se ocupe de ahei ca prim ministru.
Zis şi făcut! Au purces urgent la comploturi şi câtă frunză verde cumpărară voturi, în parlament.
Totul a mers ca pe roate, ţara fericită s-a dat pe spate. Serbările nu mai conteniră şi, odată leul nu mai respiră!...(Europa nu se miră.)
Nu contează! Hercule e tot optimist şi mândru lansează săgeţi otrăvitoare. Doar Crinul de la un timp parcă nu mai dansează, s-a ofilit de prea mult soare, pare cel mai trist dintre geţi într-un Olimp cucerit.
Retras într-o barcă, pe mare, nu mai doarme, n-are glas n-are stare.  Fără inamic, el, ca preşedinte...n-are arme, n-are nimic!
Ca, preşedinte, poţi conta că Ponta, ţine minte?...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase