joi, 17 mai 2012

Zen _ varianta


Am starea păroasă de crisalidă
ca o piersică dată în pârg.
Lumina dospeşte în mine
şi e gata să spargă
precum gogoaşa,
eliberând
fluturele.

Ace îmi trec prin piele
împingând mahrama
gândurilor.
Întunericul, 
se scurge din ochi,
nu mai disting 
interspaţiile.

Sinapsele duduie,
iar urechile
copleşite de sunetul telegrafului
captează ca nişte pâlnii
urzeala 
curentului
electric.

O vălmăşeală de litere,
ghemotoace de fire
spiralate, 
se rânduiesc
strălucind, 
în mătasea
cuvintelor.

Crescătorul de viermi
în uniformă oficială,
verifică poziţia corectă
a piciorului de elan
în blocstarturi,
gata să dea semnalul
începerii galei.

Dacă nu am ales
cursa care mi se potriveşte!?...

M-am antrenat haotic,
înconjurând versantul înzăpezit,
până când  oboseala, 
mireasmă de pâine
aburindă,
m-a  aruncat
în somn.

Nimic nu mă mai leagănă.
Continui să avansez.
Masticând pe culuarul meu
parcurg
în  verdele frunzei de dud
ultimii metri,
încadrat de viermi. 

O ploaie mocănească
îmi inundă creierul
crud.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase