marți, 5 iunie 2012

Sharada Sheherazadei



În general cred că am o minte încercuită. Ca un ochi de apă care se învârteşte distinct şi liber despletindu-se lin în sensul curgerii fireşti între maluri, totuşi. Pot recunoaşte că punctul meu de vedere e înconjurat de un cerc intens de alte puncte. Mă simt bine, înconjurat de cerc! Mişcarea implacabilă a roţii va descoperii cu siguranţă de la sine, axa.
Lumina dumnezeiască e un cerc deschis, tulpina copacului e un cerc înscris în alt cerc, straturi de cercuri tânjesc în piatră şi aruncarea în apă a pietrei slobozeşte la suprafaţă cercurile din adânc...
La ce slujeşte un asemenea discurs, ciclic şi devastator de politic? Ce desluşeşte numele încercuit ca o pradă? Punct ochit, punct lovit ca un glonţ de argint în zăpadă.
Prea mulţi vânători şi o singură ţintă. Fixând în cătare acelaşi punct, gloanţele se izbesc şi ţăndările ricoşează în traiectorie. Barca se înclină de greutate pe latura stângă, ochiul de apă gata să plângă se rostogoleşte periculos şi doar marinarul ţintă e cel care înţelege firul viclean al apei. Lumea pe dos.
Nu ştiu dacă barca va fi salvată de marinar sau, dacă se vor îneca vânătorii.
Nu sunt Sheherezada să ţes istorii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase