marți, 31 iulie 2012

Printre zei. Ziua a patra.


           Nu puţine sunt nedreptăţile vieţii. Cu atât mai tulburătoare nedreptăţile sportive, dar când se încalcă spiritul olimpic, vârful arcuit străpunge pielea de şarpe a timpului care se încolăceşte şi rămâne încremenit pe tăişul spadei, o secundă lungă cât noaptea lumii. Parcă ni s-au răscolit toate frustrările şi înfrânţi ne-am ridicat privirea către Dumnezeu. N-am primit nici un semn.
          Nu mă îndoiesc că fotografia cu coreeanca aşteptând dezarmată lângă propria spadă la capătul planşei, decizia impardonabilă a oficialilor în negru a făcut înconjurul planetei.
          Shin A Lam în inima noastră tu eşti pe podium!

*

          Spada ne-a rănit ieri de mai multe ori, căci fetele noastre au ars la intensitate maximă, având mari şanse să toarne metal preţios în forma unei medalii. Din păcate Anca Măroiu, Simona Gherman şi Ana Brânză, s-au stins pe rând la o tuşă de aur. Poate la echipe, focul reunit va reuşii să topească metalul.

*

          Ziua, până la urmă stralucitoare pentru noi, a fost completată la giudo de Corina Căprioru. Se pare că antrenorul Berceanu le-a învăţat pe fete că la zei, aurul e la fel ca argintul. Să recunoaştem că la două medalii Berceanu ştie ce spune.
          Suntem în grafic. Mai sunt cinci medalii şi intrăm în Clubul select al ţărilor cu 300 de medalii olimpice.
 Un sincer bravo!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase