duminică, 23 septembrie 2012

Mulţimi vide




Drumul din spatele umbrei aşa cum e viaţa
umblă cu capul spart.
Un pian imens potriveşte sunetele,
bile de sticlă albastră
rostogolite pe trepte către plajă.

Trece un tren pe calea ferată
şi lumina mătură în noapte
ferestrele vagoanelor.
La o crosnie de traverse –
cine să le numere, le purtăm în spate –
te plezneşte pe faţă un spot luminos.

Ai putea crede că nu se mai opreşte locomotiva,
E un ritm terestru cu intermitenţe
ca la naşterea unei femei gravide.

2 comentarii:

  1. George Colpit M-ai bagat in ceata,prietene!
    acum 2 ore · Îmi place

    RăspundețiȘtergere

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase