sâmbătă, 1 septembrie 2012

Un scafandru la Cotroceni





        Un scafandru Consilier de stat nu ar putea produce rumoare dacă acolo la Cotroceni s-ar afla puntea de comandă a unei nave. Chiar ar părea o întâmplare– ca să nu zic un lucru (fiind întruchipat de o persoană fizică) – cu scaun la cap. Forţată cumva expresia cu scaunul vis-a-vis de întâmplare! Doar o persoana fizică poate avea scaun(de consilier sau de palisandru?...) la cap, mai ales unul ca Onaca, puternic, sportiv, înţelept.
          Întâmplarea ar fi mai degrabă fericită pe vapor: se mai înţepeneşte o elice, se mai zgârie de vre-o stâncă stratul de scoici şi alge care acoperă opera vie, chila navei de sub pescaj. Atunci scafandrul ar putea descoperi în timp util locul sensibil, punctul G al navei predispus orgasmului la apa sărată şi, profesionist, i-ar coase un nasture sau i-ar suda un plasture subacvatic cu arcul electric, ca centură de castitate.
        Aseară în emisiunea lui Cârstoiu „La taifas” Onaca ne-a dat peste cap ideile preconcepute, convingându-ne întrucâtva că ţara este o navă iar preşedintele Băsescu cel mai potrivit comandant al ei. Referendumul pe care l-am traversat cu toţii a fost ca o furtună de gradul 7-8 şi, fără luciditatea şi verticalitatea comandantului, doar echipajul nu avea cum să ajungă în bune condiţiuni la destinaţia stabilită dinainte de armatori (Armatorii sunt unii care trag lumea de sfori).
          El poartă toată răspunderea şi faţă de marinari şi faţă de navă. La el e strategia, marea artă ţinând permanent prova pe direcţia crestei stânga-dreapta, perpendicular pe valuri şi cu credinţă în Dumnezeu.
          „Cum să vă spun eu!... De mic copil părinţii m-au dat la o şcoală germană, sunt un tip disciplinat şi organizat. Pe mare lucrurile sunt clare, căpitanul are un feeling al lui, priveşte de sus echipajul şi când nu-ţi spune nimic ori eşti prea bun ori te taie de pe listă şi te lasă de izbelişte în primul port. Dacă te dojeneşte, stai liniştit e de bine! Dacă nu te bagă în seamă, poţi avea o problemă mare!
          Se întâmplă pe mare să urce la bord marinari. Pot fi naufragiaţi, pot fi piraţi în diferite situaţii. Naufragiaţii îşi găsesc locul şi completează echipajul. De multe ori, ei rămân la bord. Piraţii scapă mai întâi de comandant, suspendându-lşi izolându-l în cală (sau într-un garaj), iau în stăpânire corabia şi seamănă vrajbă în echipaj. N-au viaţă lungă! Ori se ceartă ori scufundă corabia!”
          Aşa e când ridici sabia!
          „Domnule Onaca, te ştiu om serios şi profund, nu te-ai lăsat amăgit de beţia adâncurilor, a trecut furtuna, preşedintele comandant s-a întors la Cotroceni. Ce face? De ce tace? Care-i misterul?”, ȋl întrebă pe Onaca marele ziarist.
          "Dacă tace preşedintele-comandant, eu, ca scafandru consilier de stat, pot să constat întristat, n-am nici-o dilemă, că premierul şi celălalt pirat, au o problemă!





Notă:

M-am scufundat în adâncul textului cu uşurinţa scafandrului. La ieşire cu depresurizarea mi-a fost mai greu să pun virgulele.
Mulţumesc Domnule Robert Serban, am scăpat din vedere peştişorii grăbindu-mă să ajung la nunta Ebei ...
 

Un comentariu:

  1. Robert Serban Domnule Ionescu, aveţi o virgulă ca un peştişor de pradă...i
    acum 15 ore · Îmi place
    Robert Serban defect profesional, mă scuzaţi; şi nu-s pescar...
    acum 15 ore · Îmi place
    Robert Serban dimpotrivă :)
    acum 15 ore · Îmi place

    RăspundețiȘtergere

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase