sâmbătă, 29 septembrie 2012

Prizonier. Poem dramatic cu şifonier.



              Stau întins în iarbă şi pândesc fluturele. El desenează liber poeme în nisipul albastru. O dâră albă cu intorsaturi de frazare îşi potriveşte ritmul după bătaia aripilor.
          – Ionescule, bietul de tine în dimineaţa asta pare că nu te-ai spălat pe faţă de vise!
          – Mai lasă-l dracului de blog şi treci la cărat mobilă!
          – Ai dormit cu ferestrele deschise şi te-au năpădit fluturii! Voci aspre din toate părţile.
          – Da mamă, dar nu vreau să-i pierd. Stii ce spun cărţile că trăiesc o singură zi. 
           Îl iau pe Alexandru să-i prindem vii!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase