vineri, 20 septembrie 2013

Lac de umbră





Lac de umbră

 

Cum cad literele ca nişte frunze în somn

Copleşit de toamnă copacul singur
şi-a scuturat chipul
într-un lac de umbră.
Hieroglife inconsistente,
ruginitele semne foşnesc.
Scrisul, bastonaşe şi linii frânte,
nu rămâne pe frunzele moarte,
sfârşeşte cu ultimul pas.
Doar timpul e veşnic.

În căsuţele goale
atârnate de crengi, ale păsărilor
înfloreşte fluierul vântului

2 comentarii:

  1. Da,toamnă! Meditație în foșnet de litere,într-un timp în care nu știi când va fi ultimul pas și de câte ori vei mai asculta vântul cântând în căsuțele gândurilor, zburătoare ca păsările.

    RăspundețiȘtergere