Nopţile albe ale planetei.

            Sunt pe planetǎ, nopţi albe fastuoase care se urcǎ în tren, de preferinţǎ Orient Expresul, undeva într-o garǎ din estul extrem și trecând peste meridiane și traverse, traverse și meridiane, ajung pânǎ la capǎtul cǎlǎtoriei în aclamaţiile mulţimilor. Este de exemplu sǎrbǎtoarea anului nou, începutǎ la Kiribati sau pe una din insulele Japoniei și al cǎrui cortegiu de focuri de artificii, efecte pirotehnice și lasere,  aprind cerul pânǎ în celǎlalt capǎt al drumului dincolo de insula Samua, orǎ dupǎ orǎ.

            Dar sunt și altfel de nopţi albe, când întreaga planetǎ rezoneazǎ în același timp, fǎrǎ osebire de meridiane, de religii, de speranţe. E un timp al zeilor, trǎit cu intensitate și el se proclamǎ mai ales când omenirea respirǎ prin plǎmânii jocurilor sportive. Olimpiadele, Turneul Mondial de Fotbal, sau turneele de Mare

Șlem ale tenisului. Cu siguranţǎ mai sunt evenimente de altǎ naturǎ care strâng în jurul ecranului sute de milioane de oameni. Mi-aduc aminte primul pas pe lunǎ, îmi pot închipuii aterizarea oficialǎ, anunţatǎ, așteptatǎ, a omuleţilor verzi veniţi sǎ ne salveze cu farfuriile lor zburǎtoare, înainte ca minţile înfierbântate ale unora sǎ declanșeze butonul roșu.

            O sǎ-mi spuneţi cǎ exagerez. Sǎ stai la patru spre dimineaţǎ, dupǎ noaptea lui Bute și încǎ o zi lungǎ și cenușie, cu radarul aţintit pe mingiuca aia cât piersica, sǎ tremuri la fiecare atingere, sǎ te minunezi de traiectorii și sǎ fi mândru de cât de agil danseazǎ pe bucata ei de cer Halep a noastrǎ și ce oţelit îi e braţul parând dezlǎnţuirea sǎlbatecǎ a adversarei, nimeni alta decât o fostǎ nr 1 mondial, Jelena Iankovici.
            “La ora aia din noapte pânǎ și Bianca Drǎgușanu a ajuns acasǎ de pe unde a prestat și doarme. Cine sǎ stea dupǎ Halep a ta?”
            Eu am stat și sunt sigur cǎ mulţi români au stat la fel ca mine

dupǎ Halep a noastrǎ, alǎturi de milioanele de strǎini privilegiaţi care o știu mai bine pe Simona decât noi. De ce o știu mai bine? Pentru cǎ la ei alde Bianca, Bote, Slav, Sexi Brǎileanca, Gâdea, Mircea Badea, Ursu, nu le-au invadat televizorul cu pornografii si mizerii.

            Despre performanţa de la Melbourne a Cosânzenei n-am sǎ vorbesc încǎ.
            Salut în schimb performanţa echipei de spadǎ, care, sub comanda Anei Maria Brânzǎ, într-o nouǎ formulǎ întineritǎ, a câștigat la Doha o etapǎ de Cupǎ Mondialǎ. Pentru a vedea ce însemnǎ și cât conteazǎ în sportul românesc marile valori, e de menţionat cǎ anul trecut nu au putut ajunge la Doha din lipsa banilor, iar în acest an, n-au mai putut rezista și au plǎtit bani din buzunar ca sǎ se prezinte în concurs și sǎ-l câștige. Bravo fetelor!