vineri, 4 aprilie 2014

Cenaclul de urgenţǎ în prima linie la – Laser Maxx




“cel în care ne doare timpul
toarnǎ vin roșu peste dragoste”




          Cel ce poate sǎ scrie astfel de versuri nu e doar sensibil, el face cu siguranţǎ parte dintre “fiii legitimi ai logosului”, cum bine remarca în prefaţa cǎrţii profesorul Petre Anghel, doctor în poezie și nu numai. Poeta este Daniela Toma, iar cartea Evanghelia dupǎ mine, la a cǎrei lansare am fost asearǎ în Laser Maxx, un spaţiu cu multe posibilitǎţi: bar, laser tag, jocuri cu jetoane în zona acade și o scenǎ cochetǎ pentru spectacole și altfel de manifestǎri. Un spaţiu care se cautǎ pe sine, în mijlocul Bucureștilor, deasupra Unirii, în staţia terminus a scǎrilor rulante, traversând zona gǎlagioasǎ a restaurantelor unde ariergarda chelnerilor te invitǎ politicos sǎ poposești la ei, pe un coridor ce ai putea crede cǎ se înfundǎ undeva fǎrǎ nici o deschidere.
          Dimpotrivǎ, am constatat personal de mai multe ori pânǎ acum cǎ cei care fac acolo jocurile se deschid frumos, de câte ori au ocazia, spre culturǎ. De apreciat încercarea și de urmǎrit testul de rezistenţǎ.
          Asearǎ, iubitorii de poezie și mulţi poeţi mai ales tineri, s-au întâlnit aici la solicitarea expresǎ a Danielei Toma în Cenaclul de urgenţǎ. Dar sǎ nu defavorizǎm cortinele muzicale asigurate artistic de Nicu Nicușor, Nelu Pavelescu și formaţia Micul Paris! Bântuia pe-acolo pe scenǎ și Lupul Alb, sângera, se dǎdea rǎnit. Îi ședea mai bine vocal, în salǎ cu fata frumoasǎ de lângǎ el!… Au mai cântat doi tineri cu voci minunate, mai ales fata cu un timbru și o modulaţie de excepţie, din pǎcate nu le-am reţinut numele.
          În prezentarea cǎrţii, criticul Felix Nicolau a vorbit firesc despre un poet cu un univers format, stǎpân pe instrumente, plasat în zona sigurǎ, dincolo de modernismele și postmodernismele experimentale. Au vorbit prieteni apropiaţi, Eugen Pahonţu, Claudia Minela, Teo Anghel, Adrian Gavrilǎ, toţi punând în valoare partea luminoasǎ a textelor strǎbǎtând din sobrietatea și rigoarea acestui volum. Mǎrturisesc, încerc un sentiment ușor confuz dupǎ ce am parcurs acasǎ, în liniște, Evanghelia Danielei(poate cǎ așa a dorit autoarea!) și aș vrea sǎ fiu bine înţeles, cartea este o reușitǎ și are în ea pasaje de poezie ce te urcǎ undeva foarte sus, pânǎ – și ǎsta e un mic pǎcat – devine ușor explicativǎ, poeta dorind sǎ se facǎ bine înţeleasǎ, nelǎsând cititorul sǎ-și împlineascǎ singur, cum vrea el, gândurile. Am sǎ dau un exemplu:
          “bietul om/ parcǎ s-ar fi nǎscut în același timp/ în toate pǎrţile lumii/ blestemat/ sǎ cutreiere sufletul ei/ fǎrǎ trup/” și continuǎ “sǎ-i destrame rǎdǎcinile amare/ sǎ asculte sentinţele fiecǎrei toamne/ ce-i înmoaie oasele/ explicând apoi, “pânǎ se scurg în sângele lui/ ca o osândǎ secretǎ/ dar revoltǎtoare/ puţine sunt semnele încrederii/ ce-i întǎresc rǎrunchii/ și tocmai pe acestea/ nu le poate tǎlmǎci îndeajuns/ încât sǎ strige/ știu! sunt!” și iarǎși frumos, “ …își leapǎdǎ straiele de lehamite/ în numele risipei/ spre locul tihnit". Știu cǎ voi fi bine înţeles și tocmai de asta mi-am permis. Ni se întâmplǎ tuturor sǎ tulburǎm cumva darul simplitǎţii și al limpezirii.
          Felicitǎri pentru carte și mǎ bucur de prietenie! Mi-am permis sǎ fur câteva fotografii de pe blogul Claudiei Minela. Aparatul meu nu se mai descarcǎ. Conteazǎ probabil vârsta operatorului… 

2 comentarii:

  1. Raul Constantinescu Greu, dar frumos cu urgența poemului nescris ! Ave !

    RăspundețiȘtergere
  2. Betty Marcovici Va felicit.Sa fie cu noroc si intr-un ceas bun
    Îmi place · Răspunde · 2 · 6 aprilie la 00:39

    RăspundețiȘtergere

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase