joi, 1 ianuarie 2015

O pagină din Dosarul Albaştrii

Ică


       De Sfântul Vasile, cu oboseala în noi după noaptea revelio­nului petrecută în apartamentul meu din Papuceşti (reuşită petre­cere cu poezie, chitară, dans şi aperitive muiate din belşug în alcooluri), coborâm pe Trivale. Aerul reconfortant, sub arcadele baroce ale pădurii de brazi încărcate cu zăpadă, ne limpezea privi­rile uşor buimace, iar paşii ne purtau tot mai vioi, cu cât ne apro­piam de gura Trivălii.
Am ajuns în Nord, cartierul de lângă faimoasa puşcărie, după ce am încins o straşnică bătaie cu zăpadă, tocmai către seară. Numai buni să luăm distracţia de la capăt. Mama lui Ică ne-a întâm­pinat în uşa apartamentului de la parter, cu un zâmbet cald, părin­tesc. A schimbat câteva vorbe cu fetele, MarianaS, Anca şi GessB; le cunoscuse cu alte ocazii, după care, discret, împreună cu domnul Iordache tatăl, au plecat în vizită la nişte rude. Doi bătrânei cum­secade, ce oferiseră întotdeauna totul fiului lor.
Scurt timp, fetele apărură din bucătăria sărbătoritului cu pla­touri încărcate de bunătăţi. Noi, băieţii, degustasem deja oarece licori din ofertă.
Eram obişnuiţii: adică Nae, Anca, Gicu, Gess, MarianaS, (Claudia nu-şi aminteşte c-ar fi fost şi ea, înclin să-i dau dreptate), Lucian Băjenaru şi, prospăturile, TitiT cu viitoarea soţie, ţinută continuu de mână de parcă s-ar fi temut să n-o scape. N-a scăpat-o tânărul, fiind uns în scurt timp şef de şantier de către tatăl Luminiţei, mare mahăr în construcţii. Avea s-o ducă la altar, inginereşte, curând. In plus, şi-a amintit Iordache, era cu noi şi Doru Herţoiu care, la sfârşit, civilizat, a spălat vasele.
Ică ne-a surprins prezentându-ne protocolar din casă, o verişoară uşor stingherită de glumiţele noastre. N-o s-o punem la socoteală. Nae lansă trăsnita idee că doamna Iordache ar pregăti-o să-i fie noră, că altfel sigur i-ar rămâne feciorul neînsurat. Biata fată nu s-a simţit deloc în largul ei şi curând a plecat, fără să ne distragă atenţia.
Tentativei lui Ică, sărbătoritul Vasile, de a provoca o discuţie cât de cât culturală i s-a opus Gicu, cel mai necopt dintre noi. Meşte­rind un magnetofon, aruncă în ambientul cu lumânări aprinse o muzică de ritual de împerechere, fapt ce ne ridică în picioare, care de pe unde ne aflam, de parcă dansul era singura vrajă unanim admisă. In afara lui TitiT şi a viitoarei consoarte, ceilalţi ne susţineam unii pe alţii, fără alegeri prestabilite. Ne simţeam bine împreună.
Sentimentele răscolite de fiorul iubirii printre noi ni s-ar fi părut o eşuare în van pe un teren lunecos. (Nu-l punem la soco­teală pe Nae, el oricum nu şi-ar fi putut ţine-n frâu pornirile.) Şi Ică, mai matur, îşi plimba uneori pofticios privirile. Fetele fiind toate sensibile şi deosebit de frumoase, explicabilă ne-ar fi fost rătăcirea, dar erau şi inteligente, ceea ce mai tăia din elan. Conveni­sem fiecare în sinea lui că astfel de legături ar putea ştirbi unitatea de grup, murdărind oarecum puritatea relaţiilor şi încrederea. In singurătate, noaptea, uneori nu puteam reprima visele. Constat până la urmă, unilateral, că eram poate singurul care-şi făcea astfel de probleme.
Soneria de la intrare ne despleti oarecum şi, în îmbulzeala creată, intră Sanda, eliberându-se în hol de paltonul cu guler îm­blănit şi eşarfa lungă. Se aruncă în braţele lui Ică, îl sărută prelung, schiţă în dansul reluat câteva mişcări lascive, după care izbucni într-un hohot de plâns isteric tremurând din tot corpul. (S-a dus dracului toată disertaţia mea cu lipsa sentimentelor dintre noi, de mai-nainte!)

Reapărură din dormitor, ei doi, liniştiţi, după aproximativ treizeci de minute lungi. Dar seara îşi pierduse din farmec. Nimeni nu a cerut explicaţii. S-au întors şi părinţii, iar noi, obosiţi, resim­ţind noaptea revelionului ne-am retras devreme.

P.S.

LA MULTI ANI VASILE IORDACHE, PRIETEN AL MEU!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase