marți, 10 noiembrie 2015

Cimitirul lalelelor



                                                                                Aici a fost un parc, cu flori si plante rare...
Trec destul de rar prin Piteşti în ultima vreme. Tot atât de rar cum ajung la mormântul mamei mele. Şi acolo recunosc tot mai greu locul. De fiecare datǎ mǎ rǎtǎcesc şi mǎ simt aiurea de parcǎ aş sti sigur cǎ mama s-a întâlnit cu profesoara mea de limbǎ românǎ şi mǎ va certa. Precis i-a şoptit Doamna Lupşe, cǎ nu ştiu nici acum sǎ pun virgula.

Cimitirul se lǎrgeşte continuu şi pe strǎzile întortocheate se înalţǎ alte şi alte edificii, pregǎtite din timp sǎ gǎzduiascǎ fericirea veşnicǎ. Eu cu lumânarea în mânǎ bǎnǎnǎi prin cimitir, constatând cǎ mama s-a mutat mai în centru şi cartierele noi cu cavouri înalte ţin umbrǎ.

Cât de naiv poţi sǎ fii sǎ-ţi pregǎteşti singur de viu celula pentru mai târziu!? Sǎ-ti închizi propria libertate şi dincolo!? Sǎ munceşti din greu, sǎ te speteşti toatǎ viaţa sǎ intri în rândul lumii şi sǎ-ţi poţi înǎlţa cavoul pe mǎsura rangului. Ba chiar e voie sǎ-ţi cumperi cu bani un rang mai înalt, sǎ-ţi ridici un palat. Nici nu e nevoie de licitaţie neapǎrat. Poţi veni cu firma ta, dai directorului cimitirului 20% din investiţie(nu e mult, omul trebuie sǎ dea şi el mai departe!) şi-ţi adaugi la proiect câte turnuleţe vrei.

Cum spuneam, trec destul de rar prin Piteşti. Un oraş de gospodari cu edili cuminţi care se gândesc permanent la nevoile oamenilor sǎrmani. (“Ei n-au bani de cavouri, cimentul e scump, de ce sǎ nu le facem şi lor aici pe pǎmânt fericirea veşnicǎ!”.

Planul s-a aprobat în consiliu. Evident cǎ s-a modificat şi sloganul şi blazonul oraşului.

O lǎsǎm dracului de sinfonie a lalelelor de armindeni, nu mai cheltuim sezonier bani de la primǎrie cu gazonul, florile şi castanii! Plantǎm ciment pretutindeni, speriem şi ciorile şi ne ţine o mie de ani!

În parcuri, în pieţe, pe spaţiile verzi, între blocuri, în cartierele muncitoreşti, în toate ungherele unui univers contondent, au umplut vǎzduhul şi-au turnat bǎnci, peste buturi de copaci retezaţi, bǎnci tot de ciment… Sǎ hodihneascǎ în sorele arzând oasele celor vinovaţi sǎraci cu duhul!

Cine şi-o fi umplut buzunarele cu fluturi?

2 comentarii:

  1. Badea B. Marian Asa e si nimeni nu a luat atitudine.Un razboi intre Ionica si Pendulica pe care noi suntem obligati sa l suportam.E pacat de frumusetea si naturaletea orasului.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ana Maria Stroescu · 14 prieteni comuni
    ca sa afle tot primarul ca nimanui nu place acest proiect premiat pe la Bruxelles .Poate pe hartie arata mai bine. In realitate a schimonosit fata orasului

    RăspundețiȘtergere

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase