duminică, 1 noiembrie 2015

In Memoriam




Clipe tulburi de viațã ne aratã cȃt suntem de confuzi și de mãrunți la ȋntȃlnirea cu tragicul destin. O scȃnteie aprinde focul ce ne poate mistui pe toți, fãrã sã mai aleagã urȃțenia de frumusețe, adevãrul de minciunã, prostia de agerimea minții. Te poate salva doar instinctul de animal ȋncolțit. Dar cȃnd scȃnteia este provocatã de indolența oamenilor, cu atȃt ni se pare mai tragic momentul.

Dreapta judecatã și sfȃnta mȃnie mai tȃrziu! Sã aprindem lumȃnãrile și sã tãcem ȋndelung. Cei care latrã acum sunt ori cȃini, ori murdari de sȃnge pe mȃini.

Dumnezeu sã aibã grijã ȋn neodihna Sa, sã stingã flãcãrile ce ȋncã ard și sã aline sufletele ȋnspãimȃntate

5 comentarii:

  1. DUMNEZEU SA AIBA GRIJA DE NOI, DE TOTI! pasii sa ne fie usori noua, pe pamant si sufletelor duse, sus, pe cer. DUMNEZEU SA-I AIBA SI SA NE AIBA IN PAZA SA!

    Speranţa în suferinţă

    Urma de zi, de sfârşit de octombrie, a marcat cerul.

    Apăsa pământul în convulsii
    ca şi cum ar face masaj cardiac.

    Frunzele nu mai ştiau în ce parte bate vântul.

    Se ridicau,
    se rupeau nervurile

    în jos.

    Păreau că s-ar dezbrăca de nişte haine. Ardeau
    din noaptea trecută, culorile din mijlocul toamnei.

    Se aşezau pe caldarâm ca pe o targă.

    Priveam teama din ochi şi ştiam
    că nu-şi mai are loc în suferinţă.

    Aştept autorizaţia la speranţă.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dureros de frumoase versurile tale Marius!

      Ștergere
    2. multumesc din suflet ITI, Lumina sa ne calauzeasca... pe toti

      Ștergere
  2. LUMINA sa calauzeasca pasii celor plecati la DOMNUL, azi 29, LUMINA celor ce nu mai vad cand lumina banilor altora, le-au arso, LUMINA noua tuturor sa nu JUDECAM, sa GANDIM, IUBIM, SPERAM si sa ne intareasca CREDINTA.(M.I.Z.)

    Strigătul (re)găsirii

    Şoaptele au izbucnit, se urcau, se ridicau, se călcau în picioare,
    unele peste altele, striveau cuvintele sub greutatea lor.

    Voiau să îmbrăţişeze aerul
    ars de praf, la pământ
    şi cerul voia să le (cu)prindă.

    Era ca o îmbrăţişare pe care o dai
    şi o simţi de parcă tu ai primito
    şi nici de privire nu mai era nevoie.

    Simţeai cornea cum se Lumină în întunericul lăsat şi culori
    (a)prinse de toamna din timpul ce a trecut, ca o Rugină, s-a stins.

    Bezmetic alerg cu gândul, la Suflet, să mă (re)găsesc.

    RăspundețiȘtergere
  3. Muzica in "colectiv" a trezit focul SUFLETULUI cu piat(r)a strigata la cer de izbanda si dor si speranta ca totul e in mainile TALE(M.I.Z.)

    Muzica de dincolo

    Muzica a înlănţuit focul din adânc de suflet.

    Nici nu ştiau care era mai tare.
    A (cu)prins pământul
    de la cer şi pieptul

    s-a umflat. Îşi alerga trupul pe străzi. Se demisiona
    în lanţ de câteo haină încotoşmănită de ani. Pielea
    roşie sau arsă îşi opera catedrala din adânc, în spitale.

    Marşul tăcerii se strigă,
    se urlă cu braţele spre sus,

    se aprinde Lumina-n colectiv,

    se roagă-n stropul,
    picatura de burete încins,
    căzut şi linişte. Glasul ei (răz)bate.

    Priveşte grădina Ta. E o icoana vie. Se-nchină lumea, Doamne!


    04.11.2015, ora 19,26’

    RăspundețiȘtergere

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase