Strǎlucitoare searǎ! Un
fel de desecretizare vie a unei acţiuni interioare într-un laborator spaţial,
când doi cercetǎtori în halate albe reuşesc conexiunea cea mai bunǎ într-un câmp
de magnetism bipolar, unde fulguraţiile necenzurate ale neuronilor, au permis
schimbul de informaţii, amintiri şi idei.
S-a discutat despre
postmodernism, despre Cenaclul de luni şi generaţia optzecistǎ, despre
cenzurǎ, despre necesitatea reconsiderǎrii criticii, despre erarhii şi valori, despre
resursele poeziei care deschid sau închid evoluţii ulterioare, despre imperiul
Paralela 45, despre carte, tirajul “elitist”, autori nemulţumiţi de propria
condiţie şi multe altele.
Dialogul lui Daniel
Cristea-Enache cu invitatul sǎu Cǎlin Vlasie la Librǎria Bizantinǎ s-a întins
ca duratǎ peste douǎ ore, dar spectacolul cultural neregizat, a pǎrut prea
scurt.
Şi ca sǎ nu se
interpreteze cǎ îl elogiez pe Vlasie din vre-un interes anume, îl cunosc de la
16 ani şi mi-a publicat cinci cǎrţi în editura lui, am sǎ menţionez ce nu mi-a plǎcut
la el. Nu ştie sǎ-şi citeascǎ poezia! Mai bine s-o povesteascǎ…
Despre Daniel
Cristea-Enache nu am sǎ zic nimic de rǎu. Mǎ gândesc, i-am lǎsat un Guştere şi poate-şi rupe din timpul sǎu…
Daniel Cristea-Enache Mulțumesc, mă bucur că v-a plăcut.
RăspundețiȘtergereNu-mi mai place · Răspunde · 1 · 4 ore