marți, 12 ianuarie 2016

Consideraţii 2016. Sydney



Examenul, amânat la prima înfăţişare de la Brisbane, a fost trecut de Simona Halep, fără strălucire şi drept consecinţă, cu ceva emoţii, semn că încă nu s-a scuturat de vălul de ceaţă care s-a insinuat în cea de-a doua parte a anului trecut, oxidându-i sinapsele. Am aşteptat cu deferenţă ca fructele muncii cu Darren Cahill să se vadă încă din primul meci al sezonului nou început, dar faţă de calităţile pe care i le ştiam, sportiva ne-a dezvăluit ceva mai mult, poate doar din sânii ei frumoşi, încă nebronzaţi suficient de soarele australian.
Dar nu la calităţi m-am uitat cu preponderenţă, şi nici la sâni, căutând să-i identific defectele rămase după săptămâni de antrenament. Am constatat aceeaşi disperare, declanşată evident de propriile gânduri. Parcă citeam pe faţă, printre rânduri, spaima miresei de a nu intra în gura presei că la nuntă n-a fost fată mare. Simona a recurs pentru liniştire, între seturi, la acelaşi truc subţire cu fizo-terapeutul. S-a văzut limpede lipsa meciurilor, braţul nu s-a eliberat destins, părea înlănţuit, iar kerosenul de la picioare nu s-a aprins la debit mare.
În consecinţă mingea cu un fâlfâit de aripă vinovat, nu s-a îngropat în terenul de joc al Carolinei Garcia, adversara, ci a aterizat ezitant, dincolo de tuşă, iar în ochii Simonei, important, ca printr-o uşă cu geam, nu s-a citit în clar bucuria sau sfânta mânie pe care le ştiam!
Aşadar, bine că a câştigat…6-4/ 2-6/ 6-1/
Încă nu dăm raspunsuri, incă ne mai punem întrebări pentru cum va fi 2016! Dar avem aşteptări…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase