duminică, 17 ianuarie 2016

Poem alb







de atâta alb răzvrătit
mă dor ochii
privesc fix şi aştept
să ţâşnească
din rochia miresei
uraniu îmbogăţit

în penumbră
privesc fix şi aştept
să-ncolţească poetic
un concept de fum de ţigară
viscolit în cafeaua amară
a dimineţii

privesc fix şi aştept
(ca)trenul încărcat cu metafore
s-a anunţat prin staţie
a ieşit de pe şine
undeva înzăpezit
între coline veline

2 comentarii:

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase