duminică, 26 iunie 2016

nord





ca și cum
cusătura unei răni
însemnase muntele
și muntele îngenunchiase
la căpătâiul timpului

continuam să înaintez
gândeam că voi obosi curând
și sleit de puteri
voi cunoaște umbra
înainte să însereze

noaptea sângera
întinsă stelele
lunecau sub tăceri
dinadinsă luna de nicăieri
își amânase răsăritul

nu mai știam ce-a fost scris
exista acordul părţilor
mă bizuiam pe joc…
cu puţin noroc aș fi putut găsi
nordul hărţilor

Din volumul Argintarium

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase