joi, 23 iunie 2016

lupta cu umbra



lupta cu umbra
             se dedică poetei magda grigore



eu şi umbra mea
am decis sa rămânem pereche
cât timp parcurgem
pe firul apei
drumul în peşteră

(e o alegere prestabilită
singura
numai că optând
în libertatea deplină a deciziei
l-am stârnit pe dumnezeu
liberul arbitru
ce stă între noi
cu privirea oarbă şi imparţială
cumpănind apele)

ne sprijinim unul pe celălalt
în întuneric acum

ea stă cuibărită ca un ghem al fricii
în mine
încărcându-mă cu ioni negativi q
şi pompând neîntrerupt
prin cele 12 meridiane

…o uzină electrică
în vârf de sarcină
irizând scheletele
albe fosforescente

…stalactitele timpului
stâlpi fragili
de susţinere

la capătul drumului
pe dedesubt
în lumină
sprinţară ca o veveriţă
umbra sare înaintea mea
şi în jurul meu

ţopăie aruncându-mi
priviri protectoare
călcând uşor furnicile
şi nisipul

şi se hlizeşte mirată
de puţinul ascunziş
care mă încape
în nămiaza arşiţei

Din Argintarium

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase