miercuri, 29 februarie 2012

Jocuri la bursă


S-au legat câteva zile absurd de terne, cu soarele-n dinţi dimineaţa şi zăpadă fleşcăită, la amiezi. Bine că nu s-a vărsat focul peste nămeţi să ne acopere apele! N-a trecut tot pericolul, dar pare să ne fi iertat urgia.  
Nu mă-ndoiesc, aţi băgat de seamă că Pasărea ceţii de-o vreme tace, nu mai scrie pe Blog. M-am temut să nu credeţi cumva că s-a sincronizat cu opoziţia şi a intrat intempestiv în grevă parlamentară, de-aia azi m-am simţit obligat să intervin.
Nu, ea nu chiuleşte! A găsit cu cale, nu ştiu ce i-a venit, să-şi facă dosarul de intrare în Uniunea Păsărilor Înceţoşate şi nu e simplu deloc, când toată viaţa ai cântat haotic, după capul tău, singur pe coclauri fără spectatori, neparticipând la cor şi nici măcar în grupul vocal. De unde să ai acum pretenţia, să găseşti cum se cere cronici în presa melomanilor, sau în presa mondenă, când tu te-ai dat atât de rar în spectacol.
Te-ai înconjurat în aura ta ceţoasă şi ai pretenţia ca a lume bună, să o fi pătruns. 
In câte cârciumi ai intrat cu prietenii tăi artiştii, să-ţi încălzeşti din când în când glasul, să poţi avea pretenţia la o recomandare bine documentată şi sensibilă!?...
Prea mult ai mizat că există pe lume un serviciu special, care se ocupă el, cu rigoare, de securitatea dosarul tău. Uite că nu mai există serviciul acela! Şi s-a pierdut şi arhiva. 
Tot ce s-a păstrat e în Dosarul Albastru. 
Ce să  împuşti, biată Pasăre a ceţii doar cu un Glonţ de argint?... 
Poate se deschide la timp, Bursa îngerilor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase