Ana, tânara mea prietenă învăţătoare, are o clasă de ţânci, băieţi şi
fete, ar zice a lume rea, mai puţin dotaţi. Sunt în clasa treia, i-a preluat nu
de mult şi încercă să-i ridice folosind metode moderne, să le câştige atenţia.
Azi am organizat, povestea – un joc cu judecători,
cu avocaţi si juraţi. E o minune cum figurile ţâncilor mei s-au încărcat de răspunderi.
Procesul era destul de limpede. La bară, pledoariile clare prefigurau
verdictul. Făptuitorul din boxa acuzaţilor se prăbuşise cu cerul căzut pe el...
Cine la pus pe crocodil să-l tragă din barcă şi
să-l înghită pe explorator!
Timpul s-a scurs destul de repede, clopoţelul
sunase de mult. Juraţii pare că aveau o problemă, voiau acasă. Fulgi mari de
zăpadă se buluciseră dincolo de geamuri, chemându-i pe derdeluş.
– Gata domilor jurati, ati ajuns la consens? I-am
întrebat curioasă. Cu mutrişoarele supărate s-au întorc
către mine.
– Noi vrem să-l condamnăm, dar nu ne-nţelegem
cu Maria, ea singură voteaza împotrivă. Cu năsucul ei cârn ridicat şi cu ochi
senini, Maria parcă-şi cerea iertare, căutându-mi sprijinul.
– Întoarce-ţi-vă la dezbateri, e musai votul
să fie unanim.
S-au întors, au reluat consultările şi nu după
mult timp au venit înapoi cu verdictul.
– Crocodilul
e nevinovat doamnă! Uimită şi încurcată în roba mea imaginară, le-am cerut să-şi
explice decizia.
– Păi n-a vrut Maria să se schimbe şi noi ne
grăbim să mergem acasă.
I-am dat Mariei posibilitatea să-şi dezvăluie
argumentele în logica ei.
– Eu l-am considerat nevinovat, crocodilul
fiind carnivor...
De-aia l-am achitat doamnă Judecător!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu