marți, 11 februarie 2014

Ce suntem noi sǎ fim



Din arginturile mele

ce suntem noi sǎ fim
pune ţǎranul sǎmânţǎ
în brazdǎ
și nu se întreabǎ

dumicǎ tacticos
în strachinǎ
ochii femeii

îi frânge oasele
pǎlind-o
cu un plod

și vine de secerǎ
stǎ ţǎranul drept
în capul locului
și înnoreazǎ

fulgere-i
brǎzdeazǎ
faţa de glod

ce suntem noi sǎ fim
ţǎranul se așeazǎ
îngândurat
sub greutatea pietrei

și grâu-nainteazǎ
în trupul lui
precum un râu
într-un ţinut

greu încercat de secetǎ

Din volumul Glonţ de argint

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase