marți, 18 februarie 2014

Urda slugilor. Tablou în desfǎșurare.




           Poporul roman e un popor de domni. Ne tragem în linie paternǎ direct din ramura cu rǎdǎcini înfipte adânc în noianul de voievozi și domnitori ai neamului, iubitori de ţarǎ, vinuri și femei: cel Mare, cel Rǎu, cel Bun, cel Cumplit, cel Viteaz. Toţi risipindu-și preaplinul inimii lor în paturile largi, primitoare, cu așternut de atlaz. La soare te puteai uita, dar la pielea albǎ de domniţǎ înaintea domnitorului, ba! Pe boierii cârtitori, i-a mai scurtat dinadins de cap, la mânie și supǎrare uneori, vre-un Despot luminat. Ramura ciuntitǎ a boierilor s-a stins în închisori.
            Astfel ne-am așezat din flori, cei care nu sunt slugi, nici cuci, nici haiduci, un popor de domni în democraţie. Talpa crǎpatǎ a ţǎrii, ţǎranul –  niciodatǎ n-a contat.
            Acum lucrurile sunt schimbate, timpurile de splendori, chiolhan și huzur au rǎmas uitate sub o perdea de fum. Noi poporul suveran de domni am ajuns meditative, ne-au cuprins depresiile, fatalmente ne-a învins spiritual Mioriţei, ne-a plǎcut sǎ ne scufundǎm în el și am devenit triști. Așteptându-ne stipendele, invariabil neîndestulǎtor, la date fixe, în culmea rǎbdǎrii ne-a cuprins plictiseala, starea de graţie a contemplǎrii. Continuǎm sǎ fim slujiţi. Suntem poporul de domni, cei mai iubiţi, când votǎm.
            Câţiva, puţini, am intrat în bibliotecǎ, alţii, cei mai mulţi, s-au înfundat în fotolii privind la televizor ca la circotecǎ roiul de molii și urmǎrind cum se mișcǎ reforma statului ca un elefant. Ei, slugile noastre, e important, au evoluat, au gulere albe nu le mai au albastre. Au trecut la stat demnitari, i-am investit în guvern pe cai mari, primari, parlamentari, toţi slugi în slujba poporul suveran de domni, marele tiran…

            Istoric vorbind, slugile au fost întotdeauna hoaţe și-au tras partea lor, au înșelat, au vândut vinul din beci, au luat viile și moșiile asupra lor pentru ca stǎpânii sǎ nu mai aibǎ griji, sǎ-și înalţe spiritual liber și lenea pe creste și sǎ se joace, în cel mai rǎu caz, la necaz, pǎrǎsiţi de neveste, de-a baba oarba cu vremea.
            Au rǎmas pe dinafarǎ poeţii notabili, ei nu sunt nici domni, nici slugi. S-au nǎpustit pe bloguri în blogosferǎ (ca mine în Pasǎrea ceţii) și înoatǎ în blugi prin nǎmeţii de metafore și pamflete politice într-o nouǎ erǎ, înfierând în numele poporului de domni cu toatǎ ura de care sunt capabili, poporul de slugi.
            Dar sluga, ca o babǎ surdǎ, cum bine zicea senatorul Nicolicea, n-are mamǎ n-are urdǎ!

2 comentarii:

  1. Mara Goodman excelent tot textul o fresca e evolutiei sufletului de taran..Retin o fraza oglinda a societatii TV-adormite de azi:"Câţiva, puţini, am intrat în bibliotecǎ, alţii, cei mai mulţi, s-au înfundat în fotolii privind la televizor ca la circotecǎ roiul de molii și urmǎrind cum se mișcǎ reforma statului ca un elefant"
    acum 49 minute · Îmi place

    RăspundețiȘtergere

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase