duminică, 16 februarie 2014

Sânziana de la Doha



              Povestea Sânzienei de la Doha a avut azi un final fericit. În tribunǎ, Stere Halep, tatǎl Simonei trǎia aievea o minune la care nici nu îndrǎznise poate sǎ viseze. Înconjuratǎ de șeici, fata lui ridica mândrǎ deasupra capului pasǎrea fermecatǎ. Trofeul pe care dupǎ o sǎptǎmâna luminatǎ îl câștigase pe merit.

            Grijǎ mare fetiţo la pasǎrea aia sǎ nu zboare! Va trebui la noi acasǎ, la Constanţa pe strada Chiliei, sǎ schimbǎm mobila din sufragerie. Ne trebuie o vitrinǎ mai mare, doar n-o sǎ ţin pasǎrea într-o colivie. O sǎ intre lumea la el în casǎ, s-o atingǎ, s-o pipǎie, sǎ se convingǎ cǎ nu e de tinichea.” Gândul lui Stere porni înapoi și-și vǎzu copila de patru ani, cât racheta, cum alerga încǎpǎţânatǎ dupǎ minge, s-o treacǎ peste fileu.

            “Frat’su, mai mare cu șase ani, chiar se antrena și promitea sǎ ajungǎ tenisman. N-a fost sǎ fie. Nu-i pentru cine se pregǎtește. Nu zic, Doamne ferește, cǎ ea nu s-ar fi pregǎtit. Dar cu trupu-i plǎpând, nu-i dǎdeam prea multe șanse, doar din voinţǎ s-a întǎrit. Eu n-am oprit-o dar nici n-am încurajat-o prea mult.”

            Descǎtușatǎ de complexe, cu plǎcerea de a juca, Halep a avut la Doha o sǎptǎmânǎ încântǎtoare. A fost tot timpul cu racheta la ea și agerimea gândului a întrecut nu numai viteza mingiilor ce pǎreau devastatoare, ci mai ales a reușit sǎ blocheze rotiţele ce se învârteau în gol în mintea adversarelor care nu mai înţelegeau uneori nimic. Pe rând, elita consacratǎ Erani, Radwanska, Kerber, dintre cele mai mari stele ale sportului alb, au pǎlit și s-au recunoscut înfrânte în faţa celei ce strǎlucea.

            O orǎ și șase minute în care parcǎ am renǎscut ca popor. O orǎ și șase minute ne-a fluturat în inimǎ tricolorul. Simona nu a minţit, nu a furat, nu a fǎcut trafic de influienţǎ, nu a corupt pe nimeni și nu și-a trǎdat propriul partid. Nu a furat voturile spectatorilor și guvernul n-a dat ordonanţǎ de urgenţǎ specialǎ ca sǎ câștige ea. Nu politizez dar pot constata.

            Încǎ mai e timp. Poate vom învǎţa sǎ ne alegem eroii.

9 comentarii:

  1. Alexandrina Neacsu Minunat!
    acum aproximativ un minut · Îmi place

    RăspundețiȘtergere
  2. Mircea Gurbina Bravo Simona! Tot mai sus! Te-am urmarit, sunt convins, poti castiga si grand slam-uri de-acum! Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  3. Vizdoaga Elena-Andrada Felicitări!
    acum 21 minute · Îmi place

    RăspundețiȘtergere
  4. Silvio Sticea Bravo Simona!Ferici de cei care te-au educat, prin munca se obtine totul, sper ca politicul sa nu-si bage nasul si sa umbreasca o parte din succesul tau! La mai mare, fetita draga!
    acum 32 minute · Îmi place

    RăspundețiȘtergere
  5. Viorel Terchescu Bv ei tot inainte...
    acum aproximativ un minut · Îmi place

    RăspundețiȘtergere
  6. Claudiu Gradinaru Printesa de la Doha !! minunata fata
    acum 9 ore · Îmi place

    RăspundețiȘtergere
  7. Claudia Duminica Felicitari si tie, Ioane, fiindca mereu i-ai tinut pumnii pe blogul tau! Si bravo ei ca nu te-a dezamagit!
    acum 6 ore · Îmi place

    RăspundețiȘtergere
  8. Iolanda Chiricioiu felicitari!!! un copil ambitios...
    acum 18 minute · Îmi place

    RăspundețiȘtergere
  9. Dracu Lanu Si Babanu respect. impecabil joc ,brav romin.
    acum 17 minute · Îmi place

    RăspundețiȘtergere

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase