luni, 24 august 2015

Viena. Lumea vazuta de ITI


Viena ne-a primit ca de fiecare data cu tabieturile sale de împãrãteasã rãsfãţatã, care e pusã sã aleagã între dorinţa de a trãi strãlucirea de altã datã a imperiului ṣi nerãbdarea de a gusta din toate extaziile modernitãţii.
        Ṣi totuṣi balanţa trãgea mai greu în talgerul aurit al trecutului, mulţimea de caleṣti traversând majestuos pe bulevardele pietruite, în ritmuri ce vin dintr-o memorie nepieritoare a istoriei. Mirosul de balegã pare un parfum ancestral, pãstrat în genã sã consfinţeascã legãtura indestructibilã dintre om ṣi cal.
         Ṣi dacã în prima fazã a omenirii, omul ṣi calul alergau într-o singurã fiinţã miticã, centaurul, mai apoi omul ṣi calul s-au însoţit la vânãtoare pentru a prinde animalele sãlbatice ṣi a le însemna cu sãgeata arcului.
         Într-o altã fazã, în cavalcade rapide, omul ṣi calul au trecut împreunã prin sabie ṣi foc tabãra inamicului, pentru a înscãuna puterea în drepturi legitime.
         Nimic nu egaleazã însã mersul caleṣtilor la galop, într-o plimbare pe sub zidurile încãrcate de mãreţia netrecãtoare a vremurilor! Poate doar blazonul înnobilat al artelor, ce ṣi-au dat mâna cu curgerea între maluri a Dunãrii ṣi muzica desãvârṣitã ce se revarsã din cladirea Operei. 
         Ne-am strcurat printre grupurile organizate de turiṣti ce se înirau cuminţi fiecare cu ghidul sãu în spatele unei pancarte. Ca un stegar de demult, ghidul dãdea explicaţii pertinente despre tot ce nu miṣcã ṣi trãieṣte veṣnic.

La un moment dat, un grup compact de bicicliṣti s-a oprit în mijlocul pieţei în fãţa Palatului prinţesei Sisi ṣi stegarul, coborând de pe bicicletã le-a explicat tinerilor japonezi, cum se poate prinde în obiectivul Nikonului, întreaga glorie.

Am promis cã ne vom întoarcere ṣi vom sta mai mult.














Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase