Dialogurile cu Pasărea ceţii nu sunt o noutate pe blogul meu. De un timp însă pasărea a intrat în grevă. Nu mai ciripeşte nimic. Oftează şi mănâncă seminţe. Bine măcar că nu i-a dat prin minte să intre în greva foamei, ce m-aş fi făcut, aş fi fost nevoit să mă expun răstignit pe sticlă, întrebărilor Marii Preotese de la Realitatea TV, în Ora de foc. Atât ar fi bătut câmpii Oana, de-aş fi fost obligat să-i retez scurt macaroana. Ţi se face lehamite cât o răsuceşte cu limbuţa ei despicată până reuşeşte să facă legătura cu preşedintele…
Am bănuit mai apoi că s-a pus pe bune cu sindicaliştii, că deh şi-acolo e multă ceaţă… cu fondurile, cu patrimoniu, şi aud că se doreşte să se facă lumină. Pasărea mea, precum şi liderii sindicatelor, la lumină nu pot avea libertate de mişcare deplină.
Dar n-am zărit-o manifestând, nici măcar la mitingul poliţiştilor, şi mai mare ceaţă ca acolo, rar…
Nu s-a înscris din câte ştiu nici în partid. L-a tot urmărit în zborul ei dezordonat pe Ponta; cine-l obligă frate la înălţimea şi greutatea lui să facă piruiete ca un balerin!...
Despre Crin,
numai de bine!...
Dar e prea senin
în nor
când susţine
că doar nevasta
din coasta lui
e în serviciu
Patriciu-lui
în offshore…
Nici de zburat, nu mai zbura, pasărea!...
Până-ntr-o zi când de pe patul ei de suferinţă, în grai pierit mi-a zis:
_Am înţeles că vrei să faci business pe blog!…Aveam deja mustrări de conştiinţă. Îi ajunsese fierea la bojog!
Asta era!
Protestul ei din business izvora.
Va trebui cu mintea în derută, şi cu experienţa mea de viaţă
s-aleg:
ori ceaţă,
ori valută!
ÎNCERCAM S-O CONVING:
_ Dacă e ceaţă, e umezeală şi frig.
Ceaţa e, gaura de la covrig…
_ E poezie…e metaforă…
_ Da ştiu, bei apă şi mănânci anaforă.
_ Ceaţa e starea de graţie primordială.
Banul e doar momeală,
E ochiul dracului…într-un cuvânt
_ Dar dacă-l ai, şi dracu e sfânt.
Ne-am ciondănit o vreme. N-am ajuns la concluzii. În mintea ei, sau a mea erau zeci de confuzii. Arta compromisului ar trebui să ne împace. Aştept Pasărea ceţii, deocamdată tace…
Cerintă specială la temă: coerenţa
Si care-i dilema?
Coerenţă? Câtă apă-n Danubiu!
O s-o vadă şi juriul n-am nici un dubiu!
Dacă e
ceaţă pe fluviu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu