vineri, 5 noiembrie 2010

Unde vă e basmul oameni

cuvintele se iubesc
de la rădăcină
se împletesc,
ca nişte trupuri vii
caierul nopţii
se înlumină
cerbii boncănesc
pe pustii

doar unul în cârd
e sortitul
şi glonţul de-argint  
a ţâşnit
mai falnic desluşeşti
boncănitul
când sunetul tace
icnit

3 comentarii:

  1. cuvintele se iubesc de la radacina - si daca la inceput a fost cuvantul - probabil primul cuvant a fost feminin, daca dorim sa credem ca eva a fost prima care s-a infruptat din cunoastere, putem sa ne imaginam un Adam destul de dezorientat, inhibat in fata marelui ei cuvant. aceasta radacina care se pare ca doreste sa se divida la infinit.

    RăspundețiȘtergere
  2. Neintalnit
    te simt aproape
    in sangele meu.
    Nu ma atinge!

    Ai deschide ranile
    si s-ar volatiliza.

    Lasa tacerea sa ne respire...

    RăspundețiȘtergere
  3. Frumoase cuvinte si pline de sens. Va multumesc amandurora

    RăspundețiȘtergere

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase