miercuri, 11 ianuarie 2012

Pe scut sau sub scut. Urgenţă.


Coexistau paşnic în mine, două lumi. Nu vestul şi estul, nici lumea- lume şi a treia lume, nici lumea reală şi lumea din vis, n-aţi ghicit!... N-are treabă nici cu lumea literaturii, deşii, rostirea în versuri ar putea genera oarece confuzie, e lumea văzută de Ion I, specială, dar nu opusă, cumva geamănă cu lumea celorlalţi.
Cu ochii în sus, pe izlaz, urmărind pasărea de oţel ce mă străfulgera pănă-n adâncurile fiinţei mele, alergam manifestându-mi spontan dorinţa fierbinte în cuvintele acelea descoperite la partenerii de joacă mai mari, văr’miu Cornel şi Lucica, păzind împreună caprele, neînţelegând pe moment de ce ei alergau în direcţia opusă, pierzându-se în tufişuri.
 „Avion cu motor ia-mă şi pe mine-n zbor!”.
Şi nu mă lua, nu ţinea cont de dorinţa mea. Curând apăreau din pădure cei doi, strălucind. Susţineau că ei zburaseră deja un tur, povestind cum toate ceasurile într-un anumit moment înţepeniseră în carlingă de fericire, noroc cu pilotul că nu şi-a pierdut firea.
Uimirea mea tâmpă se oglindea neîncrezătoare în ochii Lucicăi, dar nu aveam argumente, eram prea mic.
În epoca postmodernistă în care ne aflăm, cu altă rezonanţă, dar tot uimit am aflat:
„Raed Arafat a zburat!”... Şi-a dat demisia pilotul. Versul e sec, sentenţios, frizând absurdul, sunt păreri... va să zică să înţeleg, Smurdul dezaripat şi Lucica, bozie.
Nu mai e ce-a fost ieri. Pe cine întreb. Sunt în implozie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase