sâmbătă, 4 august 2012

Mere otrăvite


           

            Dacă poveştile în viaţă s-ar adeveri, ar fi trebuit ca azi, Ilenele Cosânzenele să aştepte răbdătoare să vină Făt Frumos şi, ele doar să întindă grumazul lor suplu, pregătit să poarte cu mândrie şi şarm rafinat, medaliile olimpice. Se pare că spadasinele noastre au crezut prea mult în poveşti şi spadele lor altădată fulgerătoare, s-au îndoit sub taifunul coreean.
          Ce dureroasă iluzie, când constaţi că visul de mărire a căzut din pom ca un măr putrezit. Putrezit, sau otăvit?
          Se întreabă Anca Măroiu:
          – Dacă atunci când au fost în pregătire la noi, coreencele ne-au citit poveştile şi ne-au otrăvit merele?... Prea se mişcau pe planşă sigure pe vrăji! Iar ale noastre, completez nu puteau rupe vălul de pe ochi, pânza de păianjen care le împilase braţul.
          Aşa e în sport. Când eşti prea sigur de glorie, îţi scapă bidivii din hamuri, se scutură merele-n ramuri, fuge pământul de sub picioare şi nu faci istorie.
          N-a fost să fie sărbătoare!
          Medalia cu numărul 300 se amână!
          Ne-am învăţat de la Referendum, până...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase