Lecturi la Cafenea

                    Intru în Cafenea şi privesc peste umăr. Un singur om, multiplicat fără număr în diverse  ipostaze, a ocupat toate scaunele şi, extaziat de plăcere, bea o bere. Sporovăieşte râzând cu vrăbile şi cu o sclipire în ochi de om blând, fixează săbiile dansând. Nu, n-am să cad pradă ispitelor căutând pe sub mese clipa (risipa) lolitelor. Mi-a plăcut aici, trebuie să recunosc! În Cafeneaua lui miroase a mosc şi a gutui.

            – Ce vă mai face prietenul? m-a întrebat ieri un trecător. Îi explic răbdător că nu mai suntem amici. Nu mai avem dureri comune.

            – Cum, l-a pierdut şi pe ultimul, pe bune!?... Ce să mai zici!

Notă:

Probabil că voi continua sa scriu, în ciudă ... 

Aici revista: