joi, 2 mai 2013

Floriile mai târziu. Tot din periplul olandez



              
             În Duminica Floriilor după ritul creştin ortodox, la Zwole, am asistat la o slujbă catolică în Biserica Sf Iosef. Era singura posibilitate să fiu aproape de Dumnezeu în zi sfântă, departe de ţărişoară. Clădirea modernă, din beton şi sticlă la care ne-au condus Martin şi Claudia, numai dacă era studiată în amănunţime din afară se deconspira ca loc de taină spre cele sfinte. Un clopot, nu prea mare, plasat într-o spărtură rotundă de zid înălţat ca un catarg până în acoperişul rotund şi un vitraliu viu colorat într-o fereastră strâmtă destul de înaltă în peretele de cărămidă din spate, ţinea parcă să aducă aminte că arhitectul, desfăşura în faţa noastră absida unui biserici şi nu pur şi simplu o sală de spectacole.
          Câteva basorelifuri în interior pe teme religioase şi două statuiete completau spaţiul modest înconjurat de pereţii albi, circulari în mare parte, de o eleganţă sobră. Un pian, orga şi podiumul unde se afla un grup de copii cu dirijorul lor, undeva în dreapta, iar în mijloc, postamentul ce ţinea loc de altar susţinând un microfon şi o biblie pe un suport de lemn. Slujba era pe cale să înceapă. În faţa mea aşteptau aşezaţi în scaune circa 150 de enoriaşi. Aceştia consultau liniştiţi programul tipărit, primit la intrare, unde erau scrise versurile cântecelor de slavă ce urmau a fi interpretate.
          Mărturisesc, intrat în prima încăpere m-au izbit mesele acoperite şi scaunele orânduite câte patru în aşteptarea celor care după slujbă serveau acolo în comunitate prânzul, iar cei mai grăbiţi poate doar o cafea.
          Surpriza mare pentru mine a fost când a apărut preotul exact la ora fixata, adică 11, însoţit de doi copii ai bisericii. Preotul era o femeie blondă  cu o tunsoare modernă şi un bust ce se desena încă provocator sub veşmântul de culoarea untului. Un vestmânt sobru dar bine croit. Cu pasul sigur, susţinut de tocurile înalte, s-a îndreptat către biblie şi a şoptit în gând o rugăciune scurtă cu asistenţa ridicată în picioare. Apoi  corul de îngeri, m-am uitat atent, erau doar fetiţe cu părul blond, vărsat rotocole peste umerii firavi, a dat drumul unei melodi ritmate ce răspândea lumină în jur.

         Toată slujba, corul a dialogat cu preotul de a cărei voce sonoră caldă cu inflexiuni actoriceşti mă îndrăgostisem din prima clipă. Urmărind textul tipărit în program, scandat aşa, pentru prima oară limba olandeză  mi s-a părut incantabilă şi nu zgrumţuroasă şi rece.
          S-a împărţit anafură la un anumit moment, ordonat, fără îmbulzeală. Am îndreptat mâinile amândouă împreunate spre cea care oficia, s-a uitat la mine curioasă şi a zis ceva zâmbind, dupunându-mi în palme ceva rotund special plămădit din făină şi apă. Am înclinat neutru din cap, neînţelegând şi, după ce am înghiţit anafura m-am închinat gândindu-mă la Alex, cum mă sfătuise Claudia. Apoi am văzut cum oamenii îşi strângeau mâinile între ei. Câţiva au venit şi la mine rostind ceva şi zâmbind larg.
          Aici în Olanda totul este pentru om, pentru liniştea lui sufletească şi trupească în acelaşi timp. Prin diferite forme, sistemul intervine în viaţa cetăţeanului pentru ca acesta să aibă tot confortul. Dacă ai o infirmitate şi te mişti mai greu, primăria îţi dă un scuter pe trei roţi, îti montează un scaun rulant în propria ta casă ca să nu oboseşti urcând la etaj, dar are pretenţia să fii acasă când te anunţă că vin mecanicii să facă revizia în termen.
          Sau, dacă nu ştii să găteşti, reacţionează trimiţând voluntarele să te înveţe arta culinară. Aici la biserică, am auzit cu urechile mele cum preotul, am o problemă recunosc atunci când vine vorba de blonda mea preoteasă, sfătuia asistenţa să se ferească de capcanele internetului şi mai preciza ceva despre facebook, n-am înţeles. La noi la ortodoxşi nu e ca le ei. Musai să te fereşti de droguri şi de preacurvie! Probabil că după masă, la plecare, le dăruia la toţi pe stick, câte un antivirus.
          Nu am rămas la masă cu olandoii. Am aflat mai nou că la noi acasă e problemă cu micii. Nici cu brusturul caprei, nici cu ochiul boului, nici cu antivirusul, nici cu lăptucaoii.


          Şi ca să nu regretaţi că citiţi doar măscări la mine pe blog, am rugat-o pe Claudia să-mi traducă un text dintre cele tipărite în program şi cântate de îngeri...


Dumnezeule, tu mă ştii pe mine aşa cum sunt!
Unde merg, ştii! Ce gândesc, ştii!
Ce fac, cunoşti! Ce spun, cunoşti!
Dumnezeule tu mă cunoşti aşa cum sunt!

Eşti întotdeauna ca umbra în spatele meu.
Dacă fug, tu zbori deasupra. Eşti acolo.
Dacă mor, tu eşti acolo. Atât de aproape
ca o umbră în spatele meu.

Doamne, mâna ta mă ţine strâns.
Pe o insulă singuratică la capătul lumii,
în întuneric nepătruns, unde mi-e frică.
Tu ştii şi mâna ta mă ţine strâns.

Doamne, trecerea mea prin viaţă ai gândit-o tu însuţi.
Înainte de a mă fi născut m-ai lăsat să cresc.
Şi ceeace urmează să se întâmple eu nu ştiu, dar tu ştii!
Doamne, m-ai gândit tu însuţi.
                                          Din nou Biserica
                                          Enoriase catre biserica
                                          Si din gradina Domnului
                                          Asteptand Pastele ortodox
                                          Clopotul
                                          Tot Biserica
                                          Vitraliu
                                          Dupa slujba
                                          Tot dupa slujba
                                          Enoriase intorcandu-se de la Biserica

3 comentarii:

  1. Virgiliu Firescu Multumesc pentru relatarile momentelor petrecute in tara lalelelor!Astept continuarea!
    acum 2 minute · Îmi place

    RăspundețiȘtergere
  2. Sanda Petriu cind deschid ordenadorul si te vad,si te citesc,zilele mele sint bune.iti multumesc
    acum 9 ore · Îmi place

    RăspundețiȘtergere

  3. I think the admin of this website is in fact working hard for his web page, since here every stuff is quality based material.

    RăspundețiȘtergere

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase