miercuri, 8 mai 2013

Ziua de Paşte



          În duminica Paştelui, contrar obiceiurilor,  ne-am urcat în două maşini lăsând casa în grija lui Mario. Mario e în proprietatea lui Larenţiu, dar prin extensie, motanul, în Onisifor Ghibu unde locuiesc temporar la copii mei, face parte din familie. Consider că în sfârşit şi la el e sărbătoarea Paştelui, având suficient spaţiu să-şi desfăşoare în voie cursele de galop pentru care se antrenează intens de ceva vreme spre disperarea vecinilor de dedesubt. Ca să fiu riguros în descriere, pe strada Onisifor Ghibu unde ne-am mutat de curând, e un fel de Palat de iarnă al familiei. E obligatoriu să locuiesc şi eu juma’ de an aici, căci la reşedinţa de vară de la Piteşti am scos caloriferele la cererea expresă a administratorului de bloc.
          L-am fi putut lua şi pe Mario cu noi, dar aflasem că Mat, şeful de pază la moşia fratelui meu, tocmai prinsese un iepure. Nu puteam să-i stârnim reacţiile, gena agresivă autentică de lup din arborele genealogic al lui Mat coborând până în perioada dacă.
          Însă-şi deplasarea noastră a stat o vreme sub semnul incertitudinii căci Ioni, lidera neîncoronată a opoziţiei, a introdus moţiune de cenzură pe motiv că ea nu s-a pârlit degeaba la bucătărie să-i rămână bucatele neapreciate.
Supusă instrumentelor democratice moţiunea de cenzură depusă de Ioni a căzut, aşa că votul majoritar a decis să onorăm invitaţia fratelui meu.   
          Cu privire la moşia lui Dan, ca un amărât de universitar ce se află, în analele familiei pe ramura sa, care măcar în parte e şi a mea, n-am avut şi Doamne feri nu vom avea niciodată o moşie adevărată. Dinspre ramura cealaltă a Ligiei, tot universitar şi ea, altfel se pune problema că bunicul ei, doctorul, a avut moşie la Ţăndărei. Am văzut harta desenată pe o piele de bivol, impresionant, înfăşurată intr-un tub special de peste un metru, de tablă, încrustat cu blazon care s-o protejeze. N-a protejat-o, a pierdut-o întreagă la un joc de cărţi. A rămas harta rătăcită undeva prin bibliotecă. Sper să nu se supere Ligia că de dragul literaturii, pentru frumuseţea întâmplării, am dat din casă.
          După cum spuneam, Dan şi-a dorit casă pe pământ, nu castel, nu viloaie de prost gust, cu o curticică în care să umbrească natural câţiva pomi fructiferi şi a reuşit să o aibă după multe eforturi cu tot ce-i trebuie în ea.
          I-am umplut curtea dând năvală după ce strânşi într-un cerc (grămadă organizată) a trebuit să ne înconjoare şi să ne recunoască Mat. Apoi fiecare şi-a luat în stăpânire pe îndelete ce a dorit. Alex furtunul de udat grădina, Toma şi Alexandra cărţile de joc Monopoly să-i câştige lui Dan castelele nedeclarate la fisc, Bunicul Cadeschi grătarul cu jăratec, eu cu bunicul Virgil paharele cu ţuică, şoferii, adică Laurenţiu şi Cristina, sticlele cu pepsi, Ioni o bicicletă nărăvaşă, iar Ramona, pompierul. Prevăzătoare, fata mea cea mică s-a gândit, cu alcoolurile peste tot şi sursa deschisă de foc, să nu avem Doamne fereşte evenimente. A fost frumos!
          În rest las Nikonul, de data asta, doar de data asta, un pic obosit.





3 comentarii:

  1. Virgiliu Firescu E nepotul tau?Sa-ti traiasca si sa va aduca numai bucurii!
    acum 2 minute · Îmi place

    RăspundețiȘtergere
  2. Sunt amandoi nepotii Toma si Alexandru...

    RăspundețiȘtergere
  3. Daniela Proinov ciinii cei mai ciini dintre toti ciinii ! (fan - lupisori)
    acum 2 ore · Îmi place

    RăspundețiȘtergere

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase