Muşcǎturǎ de Guştere la Librǎria Bizantinǎ

Strǎlucitoare searǎ! Un fel de desecretizare vie a unei acţiuni interioare într-un laborator spaţial, când doi cercetǎtori în halate albe reuşesc conexiunea cea mai bunǎ într-un câmp de magnetism bipolar, unde fulguraţiile necenzurate ale neuronilor, au permis schimbul de informaţii, amintiri şi idei.

S-a discutat despre postmodernism, despre Cenaclul de luni şi generaţia optzecistǎ, despre cenzurǎ, despre necesitatea reconsiderǎrii criticii, despre erarhii şi valori, despre resursele poeziei care deschid sau închid evoluţii ulterioare, despre imperiul Paralela 45, despre carte, tirajul “elitist”, autori nemulţumiţi de propria condiţie şi multe altele.

Dialogul lui Daniel Cristea-Enache cu invitatul sǎu Cǎlin Vlasie la Librǎria Bizantinǎ s-a întins ca duratǎ peste douǎ ore, dar spectacolul cultural neregizat, a pǎrut prea scurt.

Şi ca sǎ nu se interpreteze cǎ îl elogiez pe Vlasie din vre-un interes anume, îl cunosc de la 16 ani şi mi-a publicat cinci cǎrţi în editura lui, am sǎ menţionez ce nu mi-a plǎcut la el. Nu ştie sǎ-şi citeascǎ poezia! Mai bine s-o povesteascǎ…

Despre Daniel Cristea-Enache nu am sǎ zic nimic de rǎu. Mǎ gândesc, i-am lǎsat un Guştere  şi poate-şi rupe din timpul sǎu…