sâmbătă, 27 iulie 2013

Autostrada




A înflorit ghimpele,
a făcut o floare roză, moale,
deschisă în sinea ei
ca o tuberoză porno
a nopţii.

Invidia pietrei colţuroase
şi deşănţate ce-ţi intră în talpă,  
s-a transformat în mândrie,
ea fiind singura care rămâne
stearpă când treci.

În urma ta, pe poteci, vine paznicul Caron
şi mângâie piatra ce scânteiază
cu un sărut.
E o piatră rară şi piatra latră
căci a durut.

Îţi spun eu latri degeaba.
E un destin.
Uite-te la cer cât de senin e,
zorii... azi nu mai vin,
doar asfaltatorii.

Un comentariu:

  1. Aurel Sibiceanu Ionescule, văd că nu te potoleşti :)))))

    RăspundețiȘtergere

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase