sâmbătă, 27 iulie 2013

Autostradă la cer




A înflorit ghimpele,
a făcut o floare roză, moale,
deschisă în sinea ei
ca o tuberoză porno
a nopţii.

Invidia pietrei colţuroase
şi deşănţate ce-ţi intră în talpă,  
s-a transformat în mândrie calpă,
fiind singura ce rămâne
stearpă când treci.

În urma ta vine paznicul Caron
şi mângâie piatra ce scânteiază
într-un sărut.
E o piatră rară şi piatra latră
căci a durut.

Îţi spun eu latri degeaba,
e un destin.
Uite-te la cer cât e de negru-senin,
zorii azi nu mai vin,
doar asfaltatorii.

Un comentariu: